Cu Ochii la Pradă


Trista Pildă a lui Acan

Ieșind din țara robiei, Evreii au jefuit pe Egipteni. O istorioară, probabil apocrifă, spune că Egiptenii au intentat proces evreilor în fața împăratului Alexandru Macedon. Cereau să le restituie aurul, argintul și celelalte lucruri, pe care aceștia le-au jefuit cu ocazia ieșirii din Egipt (Exod 3:22; 11:2; 12:36). Pretenția egiptenilor părea justificată și poate că ar fi avut câștig de cauză, numai că avocatul evreilor, pe nume Gebiha, a mânuit cu abilitate apărarea. Argumentul lui în fața instanței împărătești a constat în a le aminti egiptenilor că evreii au fost sclavi în Egipt vreme de peste 400 de ani.

– “Să ne plătească egiptenii”, a cerut el, “salariile a peste 600.000 de bărbați, care au lucrat vreme de 400 ani în Egipt, fără să fi fost plătiți, și apoi vom socoti și vom vedea cine este cu adevărat dator, și cui”. Alexandru s-ar fi pronunțat în favoarea evreilor.

Istoria antică s-a scris cu sânge vărsat în războaie, cu pradă râvnită de biruitori, cu robi și roabe, aur și argint. Mintea evreului era îmbâcsită de acest fel de gândire păgână, din care pricină cei mai mulți dintre ei n-au ajuns nici măcar la granițele țării făgăduite, nefiind dispuși să-și epureze mintea și s-o lase îmbibată de Legea lui Dumnezeu. O națiune tânără, a avut nevoie să abordeze prin credință sarcina enormă care-i stătea înainte. Dumnezeul care i-a scos din robia Egiptului era gata să lupte pentru ei și să biruiască niște vrăjmași osândiți deja la nimicire în virtutea dreptății divine. Ce li se cerea în schimb? Doar ascultare! Dar cât de greu de învățat este ascultarea și supunerea!…

Ierihonul, primul obstacol la intrarea în Canaan, a fost cucerit prin intervenția directă a lui Dumnezeu, fără ajutorul oștirii (Iosua 6:17-19,24). Iosua a rostit un blestem greu asupra cetății distruse, intuind scopul special al lui Dumnezeu, care a interzis prădarea ei. Fiindcă El a cucerit-o, prada urma să fie a Lui, ca parte din primele roade ale țării promise. Aurul, argintul, arama și fierul pentru visteria Casei Domnului (ulterioara zidire a Templului), iar toate celelalte obiecte destinate nimicirii.

Dar iată că, alături de lucrurile închinate Domnului și de lucrurile destinate nimicirii, după cum suna porunca expresă a lui Dumnezeu, un om și-a permis să introducă în ecuația biruinței o nouă categorie de lucruri: prada. Poate cineva să fie îndrituit la pradă, fără a fi fost câștigătorul biruinței? Primul pas făcut de mulți oameni în săvârșirea păcatului este re-definirea lucrurilor poftite. Acan redefinește ca “pradă” (7:21) parte din lucrurile din cetatea cucerită, termen pe care Dumnezeu nu l-a folosit, indicând astfel că nu era nimic de prădat în cetate, conform cu voia Sa.

Responsabilitate Colectivă

Cronicarul divin folosește pluralul în Iosua 7:1, “Copiii lui Israel …”, confirmând principiul după care fapta unui singur soldat afectează soarta întreagii oștiri, “Toți pentru unul și unul pentru toți”. Acest principiu rezultă atât din avertizarea rostită (6:18), cât și din vinovăția constatată (7:1,11; 22:20) și este ilustrat de consecințele inevitabile (7:4-5,12).

Însuși Dumnezeu S-a lăsat afectat de fapta unui singur om. În urma înfrângerii suferite în lupta pentru cucerirea următoarei cetăți, popoarele din jur au tras concluzia că Israel nu este invincibil și că Dumnezeul lui nu este atotputernic. Din pricina lui Acan rezultă confuzie în națiune și durere în inima liderilor numiți de Dumnezeu. Vinovatul trebuia aflat și adus la punctul mărturisirii …

Când Acan este descoperit ca vinovat, Iosua îi cere un lucru, care ni se pare ciudat când îl citim și oarecum dificil de înțeles: “dă slavă Domnului”. Poate un vinovat să dea slavă lui Dumnezeu, ne întrebăm noi? Căci cine minte și ascunde, dă slavă vrăjmașului …

Acan și Rahab

Iosua a pronunțat înaintea poporului cuvinte memorabile, prin care și-a asumat o răspundere extinsă asupra întregii lui familii: “Eu și casa mea” (24:15). Rahab a pledat nu numai pentru ea însăși, ci pentru toată “casa tatălui meu” și a obținut salvarea pentru toți ai ei (Iosua 2:12-13; 6:17,22-23). Acan a atras asupra sa și asupra familiei sale pedeapsa capitală (7:24- 26). Consecințele faptelor noastre stârnesc un efect progresiv, care se propagă ca cercurile pe fața apei – tu, familia ta, biserica ta, poporul tău.

Rahab, singură dintre canaaniți, a fost salvată de la moarte și acceptată în poporul Israel (împreună cu familia ei). Acan, singur dintre evrei (cu familia lui) a fost nimicit împreună cu canaaniții, a căror pradă a poftit-o. Mai mult, din cauza lui au pierit 36 de luptători din oastea lui Israel. Rahab s-a lepădat de Canaanul condamnat și de zeii lui neputincioși, lipindu-se de Dumnezeul lui Israel. A renunțat la Canaanul condamnat, dar a primit înapoi Canaanul împreună cu israeliții biruitori. Acan s-a indentificat cu Canaanul vechi și a avut parte de soarta lui. A furat din lucrurile închinate Domnului și din cele date spre nimicire și a fost nimicit împreună cu ele. Rahab a intrat în genealogia lui Christos, prin seminția lui Iuda. Acan făcea parte, prin naștere, din semniția lui Iuda …

Să nu Poftești …

Ce înseamnă “a pofti”? Înseamnă a dori, a râvni ce nu-ți aparține, ce nu-ți este necesar, nici folositor. Pofta este dorința care a luat decizia să meargă până la capăt, așteptând ori prilejul, ori puterea s-o facă. Ca dorință nelegitimă, este ținută ascuns. Pofta terorizează conștiința, încercând s-o înăbușe, ascunzând în mijlocul cortului (Acan) obiectul furat. Chiar după ce a zămislit păcatul, acesta poate fi ținut ascuns până la o vreme. Dar nu există ascunziș pentru ea în fața conștiinței și înaintea Domnului.

Poate că norul s-a ridicat și a plecat mai departe, iar biserica ta, familia ta, ori tu singur, ai rămas pe loc, tăbărât în pustie. Poate că vrăjmașul ne provoacă înfrângere după înfrângere, iar noi stăm prăbușiți la pământ, ne îngropăm morții în tăcere și ne pregătim să ne întoarcem în Egipt. Poate că Samson încearcă să se scoale, neștiutor că Domnul l-a părăsit, iar filistenii îl leagă fedeleș cu lanțuri grele și-l îngroapă în temnița robiei.

De ce toate acestea? Din pricina neascultării noastre, în care ne complacem de multă vreme.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s