De la Ofensă la Împăcare

Dicționarul conține și cuvinte simple, care nu ridică pretenții semantice, unelte lingvistice cu roluri auxiliare în complexitatea unei fraze. Printre astfel de cuvinte se numără prepozițiile și conjuncțiile. Prin ele însele nu spun mare lucru, dar pun umărul din greu la procesul de comuni-care, contribuind la exactitatea, la nuanțarea și eficacitatea lui.

Ca și credincioși ne întâlnim cu conjuncția (adverb) “precum”, mai ales în rugăciunea Tatăl Nostru. Cuvântul apare de două ori într-o rugăciune scurtă. Am fost învățați să ne rugăm, printre altele, “… facă-se voia ta, precum în cer și pe pământ … și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Cuvântul “precum” plasează un accent apăsat pe importanța iertării în relațiile dintre oameni.

Aflăm că iertarea se împlinește sub formă de triunghi, între două persoane pe orizontală și Dumnezeu pe verticală. Știm din Scriptură, “precum” și din experiență, că este imposibil să nu se ivească ofensa în calea pașilor noștri și că ea trebuie rezolvată cu promptitudine. Știm, de asemenea, că nu putem fi iertați de Tatăl decât condiționat, dacă iertăm pe cei care ne-au ofensat.

Un rabin al Evreilor a făcut o clasificare a caracterului uman bazată pe predispoziția unui om de a fi ofensat și disponibilitatea lui de a fi reconciliat cu ofensatorul lui. După el, sunt patru feluri de caracter uman.

Este mai întâi omul ușor de ofensat, dar și ușor de împăcat. Partea negativă a caracterului său (ușor de ofensat) este compensată prin pozitivul ei (ușor de împăcat).

În al doilea rând, este omul greu de ofensat și greu de împăcat. Pozitivul caracterului său este anulat prin negativul lui.

Urmează omul greu de ofensat și ușor de împăcat, perceput de către rabin ca fiind un om bun.

Ultima categorie privește pe omul ușor de ofensat și greu de împăcat, pe care rabinul îl descrie ca fiind un om rău.

Putem continua meditația spre anumite concluzii, cu aplicabilitate personală.