Aspecte Profetice în Istoria lui Avraam

O paranteză profetică se deschide în istoria vieții lui Avraam. Capitolul 22 din Genesa, care descrie jertfirea lui Isaac, oferă un amănunt semnificativ. Ni se spune că “Avraam s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la Beer-Șeba, căci Avraam locuia la Beer-Șeba”. Odată depusă jertfa poruncită de Dumnezeu pe muntele Moria, Avraam a coborât la reședința sa, dar Isaac nu este menționat în această călătorie de întoarcere, ca și cum ar fi rămas pe munte. Fără îndoială că și el s-a întors acasă.

Dumnezeu a dăruit lui Avraam un berbece de jertfit în locul fiului său. Dar, Isaac fiind un prototip al lui Christos, faptul că versetul 19 nu-l amintește coborând de pe munte împreună cu tatăl său simbolizează înălțarea la cer a lui Christos. După jertfirea pe munte și învierea Sa, Christos S-a înălțat la cer – acesta cred că este înțelesul omiterii lui Isaac în versetul 19.

Numele lui Isac nu mai este menționat în continuare decât în scena întâlnirii sale cu Rebeca, mireasa lui, un alt semn prophetic arătând spre întâlnirea lui Christos cu Mireasa Sa. Astfel, în urma modificărilor amintite, familia lui Avraam este compusă acum din tatăl și fiul, la care se adaugă, în capitolul 24, Eliezer, slujitorul cel mai fidel, cel trimis în pețit (Sara urmează curând “să iasă din scenă”).

Iată deci simbolismul pasajului. Avraam, care de-acum “era bătrân, înaintat în vârstă” (24:1) prefigurează pe Tatăl; Isaac este prototipul Fiului, prin nașterea miraculoasă, jertfirea pe munte și “învierea din morți” (Evrei 11:19), iar slujitorul, “cel mai bătrân rob din casa lui” (24:2) reprezintă lucrarea Duhului Sfânt, trimis pe pământ să pregătească Mireasa pentru Mirele ceresc. Atât în cazul lui Avraam, cât și al robului credincios, bătrânețea, senectutea (senioritatea robului), reprezintă persoana divină. Cartea lui Daniel descrie pe Dumnezeu ca Cel “Îmbătrânit de zile”.

Un amănunt semnificativ se găsește în versetul 10, care arată câtă încredere investea Avraam în robul său, de vreme ce acesta din urmă “a plecat (în pețit), având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său”. Lucrul acesta vorbește, din nou, despre importanța misiunii și tot ce Avraam a fost dispus să pună la bătaie, numai ca fiul său să aibă parte de cea mai bună partidă (cum am spune noi astăzi); “Și robul a scos podoabe de argint și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi.” Ni se vorbește astfel despre darurile cu care Duhul împodobește Biserica, spre a o înfățișa în chip adecvat înaintea mirelui, Christos.

O întrebare stăruie în mintea celui ce citește relatarea jertfirii lui Isac, întrebare fără răspuns în textul biblic: ce credeți, a fost Sara informată, conștientă, la curent cu intenția lui Avraam de a sacrifica pe Isac, fiul lor?

Advertisement