Un Vis Posibil …

Fratele Gheorghiță se visează în Cer. Trecut de primele impresii, copleșitoare, ale întâlnirii cu realitățile veșnice, a fost condus la locul rezervat lui în odaia nunții Mielului. Începe a se dezmetici, se uită în jur, căutând fețe cunoscute. Volubil și prietenos, vrea să știe lângă cine stă la masă. Se întoarce spre cel de alături și-l întreabă care-i este numele și de unde vine.

– ”Georg Friederich Händel, compozitor, născut în Germania”, vine răspunsul. ”N-ai auzit de mine?”

– ”Hmm, numele-mi pare cunoscut, se poate să-l fi citit în revista Agapia”.

– ”Nu se poate să nu ascultat câte ceva din muzica mea, poate fără să fi știut de cine a fost compusă. Uite, corul pe care-l cântă acum îngerii este din oratoriul Mesia, compus de mine”.

– ”O, dar bineînțeles, cunosc această minunată piesă muzicală. De fiecare dată când am ascultat-o în biserică, am simțit că a fost compusă în numele nostru, al tuturor, dar Domnul ți-a dat ție, adică vreau să spun dumitale, harul acesta”.

Händel îl cuprinde de după umeri, șoptindu-i la ureche,

– ”De-acum suntem egali, nimic nu ne mai desparte, nici educație, nici poziție socială, nici talente. Te rog, semnează și numele dumitale, adică vreau să zic al tău, dedesubtul acestei partituri dedicate lui Christos. Căci numai talentul muzical m-a deosebit de tine, dar văd că inimile noastre sunt la fel de pline de lauda cuvenită Lui”.

– ”Mulțumesc mult, frate Gheorghe, adică vreau să zic, Georg! Apropo, nu ți se pare interesant cum toate lucrurile arată altfel de aici, de Sus? continuă fratele Gheorghiță. Jos mă încerca deseori un fel de gelozie față de frații și surorile în credință împodobiți cu talente și daruri. Tare mi-ar fi plăcut și mie să cânt în biserică, ori să vestec Cuvântul. Ei bine, n-am avut parte de harul acesta. Singurul lucru, pe care am fost în stare să-l fac a fost să vizitez acasă, ori la spital, pe cei suferinzi. Îți mărturisesc, fratele meu că, spre surpriza mea, eu plecam acasă mângâiat și întărit. De îndată ce închideam ușa în urma mea, ochii mi se umezeau de bucurie. Zburam spre casă, mulțumind lui Dumnezeu pe drum pentru bunătatea Sa.

– ”Ai dreptate, frate Gheorghiță. La urma urmei, darul tău n-a fost cu nimic mai prejos decât talentul meu, numai că Jos ochii oamenilor erau umbriți de vălul multor prejudecăți. Am învățat și eu multe lucruri. Am aflat că talentul avea ca soră geamănă responsabilitatea. Cu cât darul era mai mare, cu atât mai grea răspunderea lucrătorului în fața Dătătorului tuturor darurilor. Numai că oamenii căutau spectaculosul mai mult decât utilul și proeminența mai mult decât slujirea, neglijând astfel edificarea Bisericii. Chiar și talentele naturale trebuiau aservite scopurilor Împărăției. O soră în credință deplângea odată situația ei financiară, făcând referință la talentul ei.

– ”De ce mi-a dat Dumnezeu talentul, dacă nu pot face bani cu el?”

– ”Soră dragă, am încercat eu să risipesc confuzia din mintea ei, talentul nu ți-a fost dat ca să faci bani cu el. Dac-ar fi așa, n-ar fi Dumnezeu nedrept față de oamenii fără talente? Nu s-ar considera ei nedreptățiți? De fapt, aproape fiecare om a fost echipat în mod adecvat de Creator, ca să se poată descurca în viață. Problema este că oamenii își doresc mai mult decât este, în mod decent, necesar traiului. Iar pe cei puțini lipsiți de talente, ori handicapați într-un fel sau altul, i-a dat în grija altora. Astfel, darurile unora sunt menite să compenseze lipsa de posibilități a altora. Talentul care ți-a fost dat te face capabilă să apreciezi frumosul, presărat peste tot în lume, pe care nu toți îl văd și gustă, privilegiu pentru care-I poți fi recunoscătoare. Talentul tău compensează lipsa de talent a celor în mijlocul cărora trăiești și a căror existență ești chemată s-o înfrumusețezi punându-ți talentul la lucru. A-l folosi doar cu scopul de a face bani pentru tine, înseamnă de fapt a-l îngropa. Așa privește Dumnezeu lucrurile. A înfrumuseța, a îmbogăți, a împodobi viața altora prin talentul tău înseamnă a-l folosi după voia lui Dumnezeu și acest fel de abordare a misiunii tale în viață are promisiunea unei generoase răsplătiri din partea Sa …

În clipa următoare se dădu semnalul pentru începerea ospățului nunții Mielului, privirile se întoarseră spre El, atenția tuturor fu captată de eveniment, iar conversația de mai sus rămase, pentru moment, neterminată.

Advertisement