Trecând cu maşina pe lângă o biserică pe strada Lombard, aproape că mi-a rămas capul întors peste umăr, cu privirea captată de panoul care rămânea grăbit în urmă. O frază scurtă, captivantă, mă smucea din monotonia călătoriei pe străzile familiare.
“Write your plans in pencil, and give God the eraser!”
Fără îndoială că era rezumatul ultimei predici ţinute de păstor. Dar ce mesaj! Pe cât de simplu, pe atât de provocator. Indiferent cât de lungă va fi fost predica, câte puncte şi subpuncte o fi conţinut, ori cu câte citate şi ilustraţii o fi fost împodobită, toată substanţa predicii era acolo, pe panou, concentrată într-o singură frază, formulată succint, la îndemâna oricărui trecător ocazional (omeneşte vorbind, ocazional).
Scrie-ţi planurile în creion! Nu cu cerneală, nu tipărite în diferite culori. Nu le înrăma, nu le afişa ostentativ pe pereţii camerei, nu le bate în cuie, nu le săpa în marmoră, nu le turna în bronz. Nu conferi planurilor tale caracter definitiv. Păstrează-le în stadiu de schiţă. Concepe-ţi planuri ajustabile în funcţie de factorii care se vor impune a fi luaţi în considerare, în funcţie de cele mai înţelepte sfaturi primite, în funcţie de rezultatele propriei tale evoluţii. Şi, mai presus de toate, ţine-le creionate sub ochii lui Dumnezeu, îngăduindu-I să şteargă cu radiera tot ce, în neştiinţa sau nesăbuinţa ta, ai socotit (în chip greşit) ca ţel al vieţii, demn de a fi urmărit cu toată vlaga fiinţei tale.
Nu-ţi va fi uşor să cedezi lui Dumnezeu dreptul de a modifica, îndrepta, ori anula planurile, visurile şi năzuinţele tale. Dificultatea de a-I da mână liberă în revizuirea lor va spori în măsura în care au fost concepute, din capul locului, fără a-L consulta.
Gelu 