Limba este instrumentul comunicării, prin care personalitatea se exprimă pe sine, poate interacționa în familie și societate, poate face schimb de idei. Comunicarea face posibilă viața în societate. Tot limba face posibilă gândirea abstracă și exprimarea simțămintelor celor mai nuanțate, ea mijlocește cunoașterea, înlesnește depozitarea experienței, scrierea istoriei, pregătirea pentru viață. Adevărul, Binele și Frumosul au nevoie de ea ca să-și îmbrace conceptele, normele și canoanele. Ea face posibile reușite admirabile în domeniul artelor care implică cuvântul.
Limba este criteriul care ne diferențiază de lumea „necuvântătoarelor”. Ne-a fost dăruită, nu am inventat-o noi, dar este cel dintâi lucru pe care a trebuit să-l învățăm, pe când încercam să facem primii pași în viață. Primul cuvânt rostit cu stângăcie a făcut fericirea mamei, pentru că nu întâmplător cuvântul cel mai ușor de rostit, aproape în toate limbile, este ”mama”. Dacă picioarele ne ajută să ne mișcăm în lumea fizică, limba ne asigură mobilitatea în cea spirituală.
Oare ce posibilități va fi avut la început, pe când limba era unică, ”universală”, pură, încă neviciată de păcat și consacrată în întregime adevărului? Care o fi fost muzica limbii edenice, vorbită de Adam în grădină – limbă fără etimologie și istorie, fără lexicoane groase păstrate în biblioteci, fără argou și jargon, fără stil administrativ, fără dialecte, fără ortografie și ortoepie?
Limbă vorbită mai întâi pe verticală, de la pământ la Cer, fără dificultăți de transmisie și recepție, pe când nu existau decât sateliți naturali. Pe când ceasul deșteptător era ciripitul păsărilor și omul se trezea cu dorul și gândul la Creator, mângâiat de întâia rază de soare, după ce toată noaptea nu visase altceva decât pe El. Pe când toate erau ”foarte bune”. Într-o creație nou-nouță, limba n-a putut să fie decât fără cusur.
Când Dumnezeu a adus la om toate viețuitoarele, ”ca să vadă cum are să le numească”, sunt convins că n-a rămas dezamăgit. Adam a găsit în vocabularul lui, sau a inventat pe loc, milioane de cuvinte noi, prin care definea în mod succint esența fiecări ființe vii și a fiecărei plante. Puterea de pătrundere a minții sale, în stare să facă radiografia biologică a fiecărei creaturi, a avut ca pereche adecvată abilitatea de a exprima cu elocvență tot ce a ”văzut” în ele.
(va urma)
Gelu 