Deși va suna ca paradox, cred că ne putem hazarda să afirmăm că felul cum reacționăm la schimbare ne arată cât de stabil este omul nostru lăuntric. A rămâne stabil în ființa lăuntrică înseamnă a întâmpina cu grație schimbarea, lăuntrică sau exterioară. Suntem pregătiți sau nu, schimbarea este gata să dea colțul, să apară la momentul cel mai puțin oportun și să ne prindă pe picior greșit, de parcă asta i-ar fi intenția.
Schimbarea este cel mai universal fenomen în întreaga creație. Nimic și nimeni nu stă pe loc în univers, în natură și în societate. Stagnarea este aparentă, pur iluzorie, deși schimbarea este uneori greu de detectat, când are loc în unități infime. Într-o oarecare măsură, suntem alți oameni în fiecare dimineață, când ne ridicăm din așternut, chiar dacă nu discernem diferența când ne privim în oglindă. Creșterea este schimbare și la fel este îmbătrânirea. Aceasta din urmă se va încheia cu cea mai radicală dintre toate “schimbările”.
Se schimbă în permanență decorul social în care evoluăm, se schimbă actorii, se schimbă legile, se schimbă obiceiurile, totul se schimbă. Doar schimbarea nu se schimbă (ceea ce nu înseamnă că stă pe loc, ar fi o contradicție în termeni). Le dorim sau le detestăm, schimbările sunt pe drum. Ne vor afecta fie mai profund, fie mai superficial, fie mai devreme fie mai târziu.
Pe de altă parte, fiecare dintre noi se raportează în mod diferit la schimbările pe care le suferă, în funcție de mai mulți factori, în fruntea listei figurând temperamentul și personalitatea. Pentru unii dintre noi schimbarea nu vine destul de curând, alții se înfioară numai la gândul că i-ar putea smulge din tihna și confortul îndrăgit.
Sunt însă, schimbări și schimbări:
-unele sunt râvnite (visări și planuri personale)
-altele sunt de dorit, pur și simplu necesare (fie că ne convine, fie că nu)
-altele ne iau prin surprindere, sosind pe neașteptate
-unele sunt nedorite (cele mai multe sosind în pas cadențat cu vârsta)
-altele ne frustrează, tărăgănându-și sosirea
-unele ne îngrozesc doar gândindu-ne să trecem prin ele
-altele ne devastează, ne fură pământul de sub picioare, alterând dramatic sau chiar tragic cursul vieții.
Fără schimbare, însă, viața pe pământ n-ar fi posibilă.
Gelu 