Nu știu dacă din întâmplare sau nu, dar substantivul “toamna” rimează cu “doamna” – cu matroana, gospodina, stăpâna peste ale casei, peste cămară, peste șpais și bucătărie, peste provizii și trebuințe zilnice, peste camera de zi și peste odaia de musafiri, peste grădină, curățenie și creșterea copiilor …
Nimic din cele necesare gospodăriei nu scapă ochiului ei atent. Ea nu-și îngăduie decât rare și cumpătate ceasuri de odihnă. Își soarbe cafeaua din mers, printre picături. Ea scrie liste amănunțire, detaliate în funcție de vârsta celor dragi ai ei, se ocupă de scadențele restante, bifează cu mulțumire sarcinile déjà împlinite și planifică viața familiei cu multe săptămâni în avans.
Ea pregătește pentru iarnă bunătăți la borcan și umple rafturile din debara cu provizii, cu mirodenii și condimente. Ea, mi se pare a fi un simbol potrivit pentru sezonul toamnei, vremea prin excelență a “doamnei”. Ea se îmbracă cu gust în nuanțe împrumutate din culorile toamnei și primește musafiri în casa ei cu zâmbetul pe buze. La ea acasă, preferă șorțul și papucii. La masa ei se mănâncă bine.
Ea este nucleul, inima familiei, în jurul ei gravitează viața casei. Fie ca mamă, soție, sau bunică, ea “citește” cu acuratețe starea psihică a celorlalți membri ai familiei și rostește cuvintele adecvate pentru fiecare dintre ei.
Ea este, în mare parte, subiectul ultimului capitol din cartea Proverbelor. Va fi util să medităm la verbele care-i organizează hărnicia și justifică statulul ei în familie, căci ”inima bărbatului se încrede în ea”.
Toamna este sezonul care-i scoate cel mai bine în evidență meritele. ”Răsplătiți-o cu rodul muncii ei, și faptele ei s-o laude la porțile cetății.” Ea este, ea face, ea drege … dar, hai să te las pe tine, cititorule, să completezi portretul “doamnei” tale. Sper că vei găsi multe de apreciat și de lăudat la ea.
Gelu 