Tânărul Bogat, Scurte Note


Și tânăr și bogat, o combinație mai rară, poate prin moștenire timpurie, preluată la moartea prematură a tatălui său, în contrast cu paguba prematură cauzată de fiul risipitor tatălui său încă în viață. Tânăr și bogat, o combinație mult râvnită, dar una cu mare risc pentru viitorul unui tânăr, încadrată de Isus în categoria celor care “se încred” în bogățiile lor. Pentru un om tânăr va fi extrem de greu să renunțe la privilegiile din care abia a început să guste. Pe fondul lipsei de experiență și al imaturității, relația între bogăție și tinerețe rămâne turnată în beton.

Câți dintre tinerii pe care-i cunoști (chiar prin biserici) nu visează să fie și bogați, și câți dintre bogați, nu-și doresc să rămână pururi tineri? Faptul că tânărul nostru nu poartă un nume invită la introspecție pe unii dintre cititorii tineri.

Este identificat de evangheliști mai întâi ca un “om”, apoi ca fiind “tânăr” și, pe deasupra, un “fruntaș”, cum fără îndoială i se cuvenea unui om bogat, poziție ce reprezintă prestigiul asigurat de avuțiile materiale, și tocmai la ele îi cerea Isus să renunțe. Mai mult, afluența și poziția îi dădeau ghes să creadă că ar putea să facă un “bine”, prin care să demareze salvarea sa. În Matei 7:11 Isus punea lucrurile la punct, “voi, care sunteți răi” (vreți să faceți lucruri bune?).

Aflăm că situația privilegiată nu-i împlinea toate aspirațiile, după care inima lui tânără tânjea. O incompatibilitate stăruia, chiar dacă doar la stagiul de sâmbure. Evanghelistul Marcu ne spune că el “a alergat” la Isus și a “îngenuncheat” înaintea Lui, o prostrare care sugerează urgența, dorința simțită acut după avuția lăuntrică, încă vag definită dar prezentă. Venea la Isus să afle natura golului din inimă dar, cu cât mai mari așteptările cu care venea, cu atât mai mare dezamăgirea de a nu fi obținut de la Învățătorul soluția așteptată, desigur așteptată în termenii săi.

Apelativul de “învățător”, cu care se adresează Domnului, îl plasează încă departe de granița Împărăției Celui în fața căruia sta, iar apelativul de “bun” primește ca răspuns sugestia voalată că sta de fapt chiar înaintea Celui Bun. Nu era însă dispus să asculte sfatul, neștiind că fără ascultare credința este nominală, și fără credință nu este salvare.

Conform poruncilor din Lege citate de Isus, se pare că deficitul lui sta în porunca de a iubi pe aproapele său ca pe sine însuși, de unde și cerința de a împărți semenilor săraci averea. Din condiția de a deveni sărac, Isus făcea condiția de a fi acceptat. În contrast cu el, fiul risipitor își realiza nevoia tocmai pe când devenea “sărac”, se întorcea acasă fără pretenții și era primit.

În contrast cu el, Zacheu se oferea voluntar să împartă săracilor jumătate din avere și să restituie împătrit orice fraudă cauzată cuiva, un aranjament financiar care probabil îi secătuia și jumătatea de avere rămasă în posesia lui. Iar Zacheu era cunoscut ca “un om păcătos”, nu ca un împlintor al poruncilor, cum se pretindea tânărul nostru. În consecință, lui Zacheu, Isus nu-i cerea să distribuie întreaga avuție.

El află că nu “ceva”, are trecere înaintea lui Dumnezeu, ci “totul”. Pilda comorii ascunse și a mărgăritatului de mare preț din Matei 13 detaliază acest principiu. Prin urgența ei, recomandarea lui Isus era menită să-i sune în urechi asemenea telegramei laconice, standard, pe care agentul de bursă o trimite clientului său, “Vinde!” Cu alte cuvinte, lichidează imediat, altfel riști să pierzi “totul”.

Adevărata lui dilemă, identificată de Isus, era între ce “avea” déjà și oferta la timpul viitor “vei avea” (o comoară transferată în cer). O alegere nici simplă, nici ușoară pentru un om tânăr și bogat.

“Dacă vrei să fii desăvârșit”, nu sugerează că desăvârșirea ar fi opțională, ci că ea reprezintă țelul, completitudinea, baremul (Matei 5:48) de a fi acceptat în prezența celui Desăvârșit, și că ea rămâne ca opțiune, la latitudinea sa. Nu poți fi desăvârșit câtă vreme ceva încă îți mai “lipsește”.

Aflăm că la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință, chiar și să strecoare prin urechea acului o “cămilă” încărcată doldora cu calabalâc (ca a tânărului), deși va fi o experiență traumatică. Se pare că Dumnezeu folosește metoda mai des decât ne imaginăm cu credincioșii care călătoresc spre Cer gârboviți sub felurite poveri, avertizându-i, în cuvintele apostolului, “călătoria văd că nu se va face fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre”.

Conversația începe ca un dialog între tânărul bogat și Isus, dar nu este fără audiență. Ca de obicei, Petru prinde din zbor ideea abandonării resurselor materiale și o aplică la grupul de  ucenici, “Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” Avem oare dreptul să discernem o nuanță nelalocul ei în întrebarea lui Petru?

Spre deosebire de Petru, și poate spre deosebire de noi doi, celălalt mare apostol declară, “Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Christos”.

În final, dacă ți se va propune o tranzacție la fel de drastică, precum cea prezentată tânărului bogat, oare la ce vei fi dispus tu să renunți?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s