Redwood Tree
Redwood (care este și numele generic, ce desemnează și pe Sequoia) sunt cei mai înalți copaci din lume și cresc în câteva petice de pădure salvate de amenințarea securii și a fierăstrăului, după ce, vreme de peste 100 de ani, întinderi uriașe de pădure au fost prefăcute în cherestea. Nu se găsește nicăieri în lume, cu excepția unei panglici pe coasta Californiei lată de vreo 30 de mile care se întinde între Monterey și nordul Californiei. Exemplarul cel mai înalt măsoară 369.2 feet și se ridică la înălțimea unui bloc cu 35 de etaje, fiind de peste două ori mai înalt decât căderea de ape a cascadei Niagara.
Se numără printre copacii cu cea mai mare rată de creștere, în vreme ce conurile lor sunt printre cele mai mici dintre toate coniferele, media fiind ceva mai puțin de un inch. Rădăcinile nu se înfig mai adânc de 10 feet în pământ, dar se răspândesc radial până la 100 de feet. Când e tăiat, rădăcinile nu mor, ci dau lăstari care formează un cerc în jurul butucului. Din cauza resurselor limitate de apă și lumină, după 25 de ani rămân cam zece dintre ei în picioare. În cursul următorilor 50 de ani numărul lor se reduce și mai mult.
Bristlecone Pine
Venerabilul patriarh, de neconstestat, al tuturor copacilor, stă în picioare pe câteva din coastele nu tocmai accesibile ale munților White Mountains (High Sierra) din centrul Californiei. Cel mai bătrân dintre ei, contemporan cândva cu Avraam și cu Iov, va rămâne anonim pentru puținii vizitatori, care se aventurează până în împărăția lor de cremene. Păzitorii lor (rangers) vor refuza să-l identifice, ca să prevină posibile acte de vandalism. Cine nu poate creea, imită. Unora însă mândria nu le îngăduie să imite, admițându-și astfel limitările, și atunci distrug!
Cam 17 copaci au fost dovediți prin măsurători exacte la peste 4.000 de ani, cel mai în vârstă având la 4.6oo. Majoritatea sunt parțial vii, parțial uscați, dar toți cresc încă, fiind considerați virtual nemuritori. Nimic altceva nu crește la altitudinea de peste 11.300 feet.
La poalele munților, coborând spre mare, se întinde tărâmul destinat oamenilor, o vastă întindere de posibilități și alegeri dăruite cu larghețe nouă, în care trebuie să ne găsim fiecare un loc. O, de ne-am alege mai bine locul în lume! De n-am strânge pentru noi apele venite des sus, din Munte, în puțuri stătute, devenite apele nesănătoase ale egoismului și lăcomiei. De am lăsa cu bucurie un loc și pentru aproapele nostru, poate noul venit (cum am fost noi), poate nevoiașul lăsat de Dumnezeu, ca să ne încerce bunătatea inimii. De am lăsa să curgă spre alții râuri de binecuvântări și de folos.
Natura se oferă, se dăruiește tuturor, fără deosebire. Și pentru a o face trudește uneori mii de ani, se pregătește, supraviețuiește, așa cum copacii Sequoia au făcut. Înainte ca noi să punem piciorul pe pământul american, copacii aceștia gigantici au crescut vreme de trei sau patru mii de ani, ca să ne vorbească astăzi despre măreția unui Dumnezeu infinit în bunătate și putere, în fața căruia contez și eu, contezi și tu. Muzeul naturii trebuie vizitat din când în când. Exponatele lui oferă lecții prețioase pentru cel dispus să învețe – sfătuindu-l să crească un uriaș, nu un pitic.
Gelu 