Trăim vremuri în care o sumedenie de lucruri trebuie neapărat să fie “fericite”; sărbători fericite, an nou fericit, Crăciun fericit, ziua de naștere fericită, aniversări fericite și așa mai departe, cât de departe dorește cineva să lungească lista. Problema cu astfel de așteptări este că toate sunt invenții convenabile îmbrăcate în haine festive, nu ființe cu viață. Fiind neutre, ele nu pot fi nici fericite, nici nefericite, în și prin ele însele.
În ce ne privește pe noi, însă, istoria este cu totul alta. Noi putem fi sau fericiți sau nefericiți. Depinde de noi înșine. Cum ne așternem așa vom dormi. Dacă socotim că fericirea noastră depinde de alții, sau își are izvorul în circumstanțe, atunci se naște o altă întrebare; merităm noi să fim făcuți fericiți? De la “ce”, sau de la “cine” așteptăm să ne facă fericiți?
Se dovedește mereu și mereu că lucrurile materiale, obiectele, sau așteptările subiective, nu au capacitatea să ne fericească. Infuzăm doze ample de materialism în fiecare dintre sărbătorile noastre, îngrămădim daruri în mormane tot mai substanțiale de cadouri sub pomul de Crăciunn și nutrim așteptări tot mai egoiste. Dăruim și așteptăm să fim dăruiți. Bucurii de scurtă durată! Toate pălesc după puține zile. Nu și așteptările; ele par să dăinuiască în perpetuitate.
Cadourile ne slujesc, mai bine sau mai puțin bine. În cel mai ”fericit” caz contribuția lor se oprește la utilitate sau la estetică, iar așteptările cele mai ardente doar rareori se materializează.
Dacă așteptăm de la “cineva” să ne procure fericirea râvnită, cine poate fi acel cineva? Oricine ar fi persoana respectivă, o altă întrebare se naște în minte; o facem noi, la rândul nostru, “fericită” pe respectiva persoană, de la care așteptăm reciprocitate?
Poți aștepta ”fericirea” așa cum lumea o definește, ori poți fi ”ferice” așa cum credința promite.
Dacă la EL te gândești când aștepți fericire, atunci vei constata că varianta cuvântului care o definește biblic este “ferice”, cu înțelesul de “binecuvântat” și că are atașate anumite condiții, ca cele de mai jos:
Ferice de cei săraci în duh …
Ferice de cei ce plâng …
Ferice de cei blânzi …
Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire …
Ferice de cei milostivi …
Ferice de cei cu inima curată …
Ferice de cei împăciuitori …
Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii …
Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî …
Cu astfel de CONDIȚII de îndeplinit, dorești încă să fii FERICE?
Gelu 