Faptele lui Samson evocă isprăvi similare cu ale unor eroi din mitologia antică, Hercule fiind unul dintre cei mai proeminenți, fapte de basm ce înflăcărează imaginația adolescenților. Precum Hercule și spre deosebire de alți judecători în Israel, Samson a fost un fel de haiduc solitar, tare fizic dar slab moral. El n-a mobilizat oștiri împotriva vrăjmașilor din afară și nu s-a oferit ca lider la dispoziția fraților săi în interiorul națiunii. El n-a fost un ”judecător” în adevăratul sens al cuvântului. Eroismul faptelor sale a fost stârnit de acțiuni ale filistenilor, Samson reacționând doar la provocările vrăjmașilor. Altfel spus, faptele lui au fost acte de răzbunare.
Samson n-a fost un om cu inițiativă în eliberarea de sub apăsarea filistenilor. Gândul lui a fost la nuntă, nu la luptă. Când a fost nevoit totuși să lupte, a făcut-o fără arme, cu o falcă de măgar sau cu mâinile goale. A fost nevoie ca Duhul Domnului să-l miște ”între Țorea și Eștaol”, ca pe un ghimpe înfipt în coasta filistenilor. Imprevizibil, unele aspecte ale personalității și unele fapte ale sale rămân greu de explicat. Ca un vas fără mânere, Samson nu-i un personaj ușor de mânuit.
Născut prin promisiune, pentru o misiune, Samson a fost ridicat de Dumnezeu deasupra fraților săi cu scopul de a „începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor”. Cuvântul cheie este “începe”, o misiune pe care n-a fost capabil s-o isprăvească. Samuel a continuat-o (prin rugăciune, 1 Sam 7:7-13), iar David a dus-o la bun sfârșit (prin biruință, 2 Sam 8:1, 19:9).
De îndată ce intră pe scena conflictului cu filistenii aflăm primele cuvinte rostite de el, cuvinte care, de regulă, rămân înregistrate în memoria celor care le aud, ca definind pe cel ce le rostește.
”Am văzut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luați-mi-o acum de nevastă.”
La reproșul părintelui său, Samson replică scurt,
”Ia-mi-o, căci îmi place”.
Și totuși, anumite lucruri au venit ”de la Domnul”, ne asigură cronica biblică.
Referindu-se la încâlcita lui relație cu păcatul, cineva trăgea concluzia cu caracter general că păcatul leagă fedeleș, păcatul orbește, păcatul macină și pe dinăuntru și pe dinafară, tocmai lucrurile care i s-au întâmplat lui Samson. Warren Wiersbe spune despre el că “he was a man of faith (Evrei 11:32), but not a faithful man”.
În clipa în care Samson și-a dezvăluit taina in fața Dalilei, “sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte”. Dar faptul cel mai trist a fost că ”Nu știa că Domnul se depărtase de el”.
Ce epitaf crezi că s-ar potrivi pe piatra funerară a mormântului său?
Gelu 