Să fie doar o simplă coincidență faptul că numele anotimpurilor sunt toate substantive de genul feminin în limba română? Sau să fie la mijloc un mesaj subliminal, ascuns, reprezentând un alt aspect al misterului feminin, care încă n-a fost dezlegat? Să reflecte el capricii atribuite, pe drept sau pe nedrept, jumătății respective a speciei umane, capricii climatice etalate frecvent de fiecare dintre anotimpuri?
Toate cele patru anotimpuri poartă cu mândrie nume de origine latină, tocmai cum se cuvine pe plaiurile mioritite, nume sugestive și adecvate fonetic pentru fiecare dintre ele.
Primărava se ivește prima (cum îi sugerează numele), cu flori în plete și fruntea plină de visuri, dansând pe dealuri și câmpii, sugerând eleganța și sensibilitatea ”sexului frumos”. Ea aduce cu sine vioiciune, prospețime și speranțe, ne scoate din case și șterge din memorie rigorile iernii abia trecute. Vorba poetului,
După atâta frig și ceață
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheață
Nasul și picioarele.
Dacă visurile primăverii se vor împlini sau nu, este o altă poveste, o poveste pe care o țesem noi, zi de zi, în viața noastră.
Vara, îmbujorață la față, cu șorțulețul legat la brâu și mânecile suflecate, trebăluind de dimineața până seara și prin casă și prin curte, ba chiar și la câmp, pe răcoare și zăduf. Vorba poetului,
Liniște. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un vițel în râu s-adapă
Și-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.
Toamna, proaspăt sosită chiar acum pe meleagurile noastre, cu coșulețul plin de roade purtat pe umeri, cu vestă și rochiță în culori aprinse, cu serbări și forfotă. Ogoarele rămân pustii, cămările se umplu de bunătăți și păsările migratoare se întorc în țara lor.
Pe de altă parte, profetul Ieremia ne amintește o tristă posibilitate, ”Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit și noi tot nu suntem mântuiți”. Putem înlocui pe ”mântuiți” cu orice altceva esențial, ce s-ar putea întâmpla să lipsească din viața noastră chiar acum, la mijlocul toamnei, după ce ne-am bucurat de secerișul bogat al providenței divine, după ce vara ne-a răsfățat cu mai tot ce ne-am planificat și ne-am dorit pentru anul în curs. Ar fi trist să lipsească vreunul din ”bobocii” care se numără în vremea asta, în fiecare an. Vorba poetului,
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Iarna, sobră, rece, reclusivă, cu părul argintiu, ne pândește de după colț, învelită în hlamida albă a purității, promițând tihnă și odihnă. Vorba poetului,
Iarna! … Iarna tristă-mbracă
Streșinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi și peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare.
Unite, ca într-o horă românească, anotimpurile se gonesc unele pe altele de-a lungul anului.
Spune-mi, care-ți este anotimpul preferat, ca să-ți spun …
Gelu 