(Ioan 3:8; vezi și Eclesiast 11:5)
Locuiește fiecare în casa lui, mănâncă fiecare din farfuria lui și bea din paharul lui, după cum îi place fiecăruia, dar unele alegeri ne sunt interzise. De pildă, când suntem împreună în aceeași încăpere, nu putem alege aerul pe care-l respirăm. Doi sau trei, o sută sau o mie, oricât de mulți am fi prezenți, respirăm pe rând aceleași molecule de aer.
O parte din aerul expirat de mine este inspirat pe loc de fiecare din vecinii mei. În secunda următoare, eu inspir, la rândul meu, o parte din aerul pe care-l expiră vecinii mei. Fenomenul se repetă neîntrerupt de-a lungul și de-a latul încăperii, cu fiecare dintre cei prezenți, câtă vreme rămânem împreună.
Aerul este unul din puținele elemente pe care, vrând-nevrând, le împărtășim unii cu alții, fără să fim conștienți și fără să ni se ceară consimțământul. Este tocmai elementul pe care l-a ales Isus ca să-i explice lui Nicodim lucrarea inefabilă și tainică a Duhului și, în particular, nașterea din nou. Isus l-a numit “vânt”, scoțând astfel în evidență forța, eficiența, efectul profund și de durată (de multe ori etern) al acțiunilor Sale.
Duhul realizează un act fundamental, asemănător cu nașterea fizică, de data asta fiind vorba de naștere din nou, un alt început, într-un alt mediu, care aduce cu sine o viață de altă natură – viața din Dumnezeu, viața care durează veșnic, adevărata viață. Tipul de viață de până la nașterea din nou este doar existență temporară, în lumea vizibilă, care se încheie la moarte.
Vizibile în afară sunt doar efectele Duhului. Pentru ca Duhul însuși să devină vizibil, ar trebui să existăm, să trăim în același tărâm în care El există și operează și să împărtășim cu el aceeași natură, natură pe care de fapt ne-o conferă la nașterea din nou, dar care nu este încă revelată. Viața nouă, pe care Duhul o împarte credincioșilor este încă “ascunsă cu Christos în Dumnezeu”, după cum ne dezvăluie apostolul și va fi revelată odată cu arătarea lui Christos.
În versetul 11 din Ioan 3 Isus continuă, “noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut.” El a fost singurul cu o experiență nemijlocită a prezenței și lucrării Duhului. El singur a “văzut” Duhul, dar se exprimă la plural, “noi”, doi martori fiind necesari pentru stabilirea adevărului chiar și în universul nevăzut. Știm Cine este celălalt martor!
Duhul lui Dumnezeu naște din nou, umple și folosește pe credincioși în lucrare, fără ca ei să realizeze cum o face, și poartă înspre ei, și de la ei, mesaje cifrate către Dumnezeu, numai de El știute. Duhul este numitorul comun, elementul unificator, care-i unește împreună pe credincioși ca Trup al lui Christos, “Căci toți ceice sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu (Romani 8:14).
Gelu 