Expresia latinească din titlu, care circulă în câteva variante apropiate, înseamnă în românește, ”Cizmarule, nu mai sus de sandale!” și îndeamnă pe oameni să nu-și bage nasul unde nu le fierbe oala, să nu judece lucruri la care nu se pricep, care se află mai presus de domeniul lor de expertiză.
Expresia a fost transmisă de istoricul roman Pliniu cel Bătrân, care ne spune că pictorul Apelles avea obiceiul să-și expună tablourile într-o galerie la vederea trecătorilor, în vreme ce el sta nevăzut în spatele picturii și asculta la comentariile, laudele și criticile lor. S-a întâmplat că într-una din zile un pantofar a observat o greșeală la sandalele personajului pictat în tabou. Recunoscându-și greșeala, Apelles a făcut corecția necesară. A doua zi, când pantofarul constată cu satisfacție corectarea greșelii, deveni mai îndrăzneț și semnală altă pretinsă greșeală mai sus, pe piciorul personajului, la care Apelles, iritat, scoase capul din spatele tabloului și dojeni pe pantofar, sfătunidu-l să-și limiteze criticile la sandale, meseria la care se pricepea, nu mai sus de ele.
În anecdota următoare Pliniu povestește cum Alexandru cel Mare, vizitând odată pe artist în studioul lui, a profitat de ocazie ca să-și dea cu părerea din belșug cu privire la arta picturii, fără să fie de fapt cunoscător într-ale artei. Apelles l-a sfătuit în mod politicos să schimbe subiectul, atrăgând-i atenția că tinerii ucenici care-i amestecau culorile râdeau de el.
Atât în antichitate cât și în Evul Mediu, pantofarii erau considerați printre cei mai de jos membri ai societății, în vreme ce Alexandru reprezenta elita ei. De aici aplicabilitea largă și durabilă a proverbului. De fapt, și proverbul și năravul de a da sfaturi când nimeni nu ți le cere, au supraviețuit până la noi, și nu fără motive.
Gelu 