Ați băgat de seamă că oamenii sunt mai frumoși în timp ce cântă? Cu deosebire oamenii credincioși.
Pentru Martin Luther muzica venea imediat în urma teologiei în viața bisericii. Muzica este cea dintâi dintre arte, originând în Eden. Este “artă” în prezent fiindcă nu-i la îndemâna oricui.
Deși invidia nu-i virtute creștină, în unele instanțe și în doze mici nu este fatală. I-am invidiat întotdeauna pe muzicanți și, ocazional, am încercat să-i imit. Încercând să cânt, niciodată sunetele nu semănau cu notele de pe partitură. Când am luat în mână un instrument muzical, dreapta nu știa ce face stânga …
Faptul că afonia mă plasează în compania unor persoane ilustre înseamnă puțină consolare, dar mă ajută s-o accept mai ușor. Iată ce mărturisește Charles Colson în una din cărțile sale, ”Bunicul meu din partea tatălui, fiu de emigranți suedezi, a rămas orfan devreme în copilărie, fiind crescut într-un orfelinat din Boston. A învățat singur să cânte la instrumente muzicale iar ca adult a ajuns musician renumit – solist la cornet în orchestra simfonică din Boston. Din păcate, atât pentru tatăl meu cât și pentru mine, n-am moștenit genele muzicale ale bunicului meu. Eu nici măcar nu cânt în biserică, de teamă să nu deranjez pe alții”.
Uneori mă surprindeam și eu mimând în biserică în timpul cântărilor în comun, din jena de a sta cu gura închisă.
Cântarea este parte din ființa noastră și împlinește o nevoie semănată în suflet de Creator. Când păsările cântă, ele comunică lucruri pe care noi nu le percepem, dar le înțelege Creatorul. Și cântarea noastră ar trebui să fie o comunicare cu Creatorul nostru, nu doar o manifestare artistică. Talentele nu ne-au fost date ca să facem bani, nici să ne asigurăm faima, ci ca să lucrăm la edificarea noastră comună ca Mireasă a lui Christos. Ridicăm împreună un edificiu de natură spirituală, care merită să fie demn de Dumnezeu.
În biserică muzica este o slujbă, dar în afara ei este doar muzică, una dintre arte, nu de puține ori doar gălăgie și zgomot.
În vreme ce toate instrumentele muzicale au fost gândite de mintea omului și confecționate de mâna lui, vocea umană este creația mâinii lui Dumnezeu și, de aceea, se cuvine să I se adreseze Lui în închinare, laudă și devoțiune sfântă. Instrumentele pot acompania, dar numai glasul unui om iertat de trecutul lui e în stare sa exprime preaplinul recunoștintei inimii și se poate pleca până la pământ în adorarea care se ridică la cer și poate atinge alte inimi. Vocea umană este, de fapt, instrumentul muzical prin excelență. Numai vocea poate rosti, prin cântare, cuvântul de răspuns la Cuvântul chemării și promisiunii divine.
Gelu 