Îndurarea obligă. Beneficiile ei sunt prea mari, ca tributul recunoștinței noastre să nu fie pe măsură. Și singura măsură cu trecere înaintea lui Dumnezeu este jertfa. “O jertfă vie”, continuă, care se bucură necurmat de Îndurarea Sa, se va bucura și de acceptare în fața Dreptății Sale.
Amestecându‑se în chip neînțeles cu Dreptatea lui Dumnezeu, Îndurarea Sa păstrează poarta deschisă pentru întoarcerea fiului risipitor. Dreptatea vine, în mod deliberat, cu un pas în urma Îndurării. N‑ar mai fi nici loc și nici timp pentru Îndurare, dacă Dreptatea ar păși înaintea ei. Niciunul dintre muritori n‑ar scăpa de retribuția meritată a Dreptății divine, care nu poate tolera răul și nu poate privi păcatul cu ochii Lui sfinți. Dreptatea Sa ne‑ar condamna pe toți, căci “Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar”.
Ce cuvânt dulce este Îndurarea și cât de convingător pledează ea înaintea Stăpânului Celui Drept! Cât de convingător ar trebui să fie și pentru urechea inimii noastre! Dar el rămâne mai degrabă nesocotit, neglijat, trecut cu vederea, considerat ca meritat, cuvenit de drept.
Ce a putut sta în fața mâniei drepte a lui Dumnezeu, oprind‑o să se reverse, ce L‑a putut determina să întârzie executarea sentinței Sale juste, rostită prin Dreptatea Sa? Desigur nu lipsa Puterii Sale. Soluția poate fi găsită tot în Sine, căci numai Dragostea poate rezolva ecuația salvării noastre.
Dreptatea Sa ne condamnă.
Mânia Sa este pregătită să se descopere din cer.
Puterea Sa este gata să execute sentința.
Dar Dragostea Sa intervine și ia osânda asupra ei Însăși.
Ce rezultă este un răgaz, care se cheamă Îndurarea lui Dumnezeu. Un răgaz mai lung sau mai scurt, sortit fiecăruia dintre noi cu un singur scop ‑ să ne mântuim sufletele și să lucrăm spre salvarea altora.
Puterea și Dreptatea sunt atribute ale divinității, dar Dragostea este chiar parte din Dumnezeu. Devenită Om, Dragostea lui Dumnezeu a suferit osânda Dreptății Sale, a stat sub Mânia Sa și a murit părăsită de Puterea care ar fi putut s-o scutească, doar ca să ne scutească pe noi de osânda meritată. Mai întâi, la Jertfă se răspunde cu jertfă. Apoi, Îndurarea obligă la îndurare! După cum El S‑a îndurat și se îndură de noi zi după zi și an după an, a sosit de mult și pentru noi vremea să ne purtăm cu îndurare unii față de alții.
Gelu 