Căsătoria în Faze și Ipostaze (3)
Nunta este faza festivă a căsătoriei și simbolul bucuriei, ca deziderat durabil al ei. Asemănând căsătoria cu o masă festivă, am putea spune că nunta este prăjitura, servită de data asta înaintea celorlaltor feluri de mâncare. Nu întâmplător, primele săptămâni ale căsniciei poartă porecla de ”luna de miere”, o scurtă perioadă de ”fericire garantată”. Mai târziu, pe pacursul căsătoriei, meniul va fi cum și-l gătesc cei doi și tihna cum și-o aștern.
Puține evenimente ale vieții se bucură de mai multă planificare și anticipare decât nunta. Nici un efort nu este ocolit, nimic lăsat la voia întâmplării, pentru a converti ziua nunții în amintirea cea mai prețioasă a celor doi soți. Cât despre invitați, scopul este ca toți să fie mulțumiți. Orice lipsă, neajuns, ori incident, capătă proporții uriașe la nuntă și va fi evocat prin lentile proprii de-a lungul anilor, dar niciodată uitat.
Nevoia ivită la nunta din Cana a fost lipsa vinului, nevoie care s-ar fi putut repercuta asupra mirilor ca un oprobiu de neșters. La nunțile de odinioară vinul reprezinta bucuria de astăzi a celor logodiți cu Mirele ceresc. Pe cât de neconcepută era cu două mii de ani în urmă o nuntă fără vin, tot atât de nefiresc este pentru credincioșii de astăzi să trăiască fără bucuria așteptării Mirelui.
Apostolul Pavel face din bucuria mântuirii a treia parte din definiția Împărăției lui Dumnezeu (Romani 14:17) și o ridică la rang de roadă a Duhului. Dregătorul Neemia deslușea israeliților de odinioară că ”bucuria Domnului va fi tăria voastră” (8:10). În adevăr, nu este putere în tristețe, dezamăgire, deprimare, deznădejde, vrajbă, neînțelegeri și alte stări sufletești asemănătoare. Nu că puterea ar aduce bucurie, ci dimpotrivă, bucuria conferă putere.
(va urma)
Gelu 