(O Cetate Asediată 2)
A fi singur a fost primul lucru despre care Dumnezeu a spus că nu este bine. Nici măcar în Eden!
Paradoxal, schimbarea este una din constantele vieții. Este mecanismul care ne modelează și nici o ființă nu se poate sustrage imperativelor ei. Nu este de mirare, deci, că și căsătoria aduce cu ea schimbări mari în viața a doi oameni și, prin ricoșaj, în viața rudeniilor lor. Nu-ți poți alege părinții, frații, rudele; toți aceștia vin la pachet. Nu-i nevoie să semnezi de primire pentru ei. Singura persoană pe care o poți alege este soțul sau soția. O poți face cu toată atenția!
Schimbările aduse prin căsătorie ating o varietate de domenii, dintre care se pot aminti câteva. Ea schimbă psihologia, căci ”va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa”; alterează aritmetica (nu mai sunt doi, ci un singur trup); schimbă statutul social (unul din cei doi își schimbă numele de familie); modifică gramatica, prin folosirea pluralului ”noi” în locul singularului; economia, cei doi soți urmând să aibă toate bunurile în comun; geografia, prin faptul că cel puțin unul dintre soți își schimbă domiciliul; istoria, care se va scrie altfel pentru ei de-acum înainte …
Mare parte din populația adultă a unei țări trăiește în perimetrul căsătoriei, dar nu toți se află la același stadiu al ei, fiindcă instituția căsătoriei trece prin diferite faze și ipostaze.
Logodna este cea dintâi ipostază a căsătoriei. Un băiat și o fată se întâlnesc, se cunosc, se plac, se îndrăgostesc lulea, se sorb din ochi și nu s-ar mai despărți. Orele vegherii le sunt pline de imaginea celuilalt și toate gândurile îi poartă unul spre altul, iar nopțile despărțirii li se par o veșnicie. Familia abia-i mai recunoaște. O adâncă schimbare se petrece în ființa lor, care imprimă o direcție nouă întregii lor vieți. Și toată lumea înțelege ce se petrece.
Prin natura ei, dragostea nu poate schimba un om decât în bine. Dintr-un bădăran, dragostea poate face un cavaler, iar pe ursuz îl preface în cel mai fermecător companion. Dintr-o înfumurată dragostea face un îngeraș, iar egoismul alteia îl transformă în altruism.
Logodna este idila începută ieri, ajunsă astăzi la faza deciziei. Este vremea în care visurile și proiectele de viitor se fac împreună, iar diferențele de opinie și gusturi se aplanează uimitor de ușor, cu o bunăvoință plină de grație.
Dragostea îl face pe tânărul logodit să abdice de la pretenții și să plaseze pe logodnica sa pe piedestal. Dacă armonia logodnei ar rămâne neschimbată prin anii căsniciei viitoare, toate căsătoriile ar fi perfecte și lumea n-ar ști ce-i divorțul. Din păcate, această speranță rămâne un deziderat tot mai rar atins.
(va urma)
Gelu 