În primul capitol al Evangheliei lui Matei găsim patru femei menționate în genealogia lui Christos. Fiecare dintre ele a intrat într-un mod diferit în ascendența lui Isus.
Tamar a intrat prin stăruința în dreptul ei legal de a se bucura de un moștenitor, chiar dacă în obținerea acestui drept a crezut că scopul scuză mijloacele.
Rahav a intrat prin credință veritabilă în Dumnezeul lui Israel, o credință care se exprima prin fapte, în pofida riscului personal.
Ruth a intrat prin fidelitate față de soacra ei și prin adoptarea poporului ei și a Dumnezeului ei.
Batșeba a fost introdusă în genealogie prin ușa din dos, de către împăratul David, dar Dumnezeu a schimbat ”răul în bine”.
Femeia l-a scos pe om afară din Eden; tot printr-o femeie a descins în lumea noastră Christos. Ce a pierdut lumea prin Eva, a recuperat prin Sămânța femeii, dăruită nouă prin Maria. Deși bărbatului i-a fost încredințat rolul preponderent în lume și familie, femeii i-a fost încredințată sarcina să-l crească pe Mesia.
Ca la început, cu gândul cel bun privitor la omenire, Duhul se mișca din nou pe deasupra apelor, ape care în Scriptură reprezintă ”noroade, gloate, neamuri și limbi”, cum aflăm din profetul Isaia și din Apocalipsa. Și Duhul s-a oprit la Maria. Prin îngerul Gavril i-a spus, ”ți s-a făcut mare har.” Nu știm care au fost toate elementele componente ale harului promis, dar găsim printre le și sabia care avea să-i străpungă sufletul, iar ultima referință a Mariei în Evanghelie ne spune că ”Lângă crucea lui Isus stătea mama Lui”. Harul Întrupării aducea crucea, atât pentru Cel întrupat cât și pentru ucenicii Săi.
Să nu uităm de cruce!
Gelu 