Acan
Ca o veșnică aducere aminte și o aspră pildă, pentru cei ispitiți a-i repeta greșeala, numele lui Acan înseamnă „tulburare” și a rămas înscris în toponimia țării promise ca un reper durabil (Acor), al doilea monument ridicat de Israeliți, după intrarea în Canaan (Iosua 4:20; 7:26), un monument al eșecului într-o campanie militară destinată biruinței. Prin asocierea cu lucrurile condamnate de Dumnezeu, Acan atrage condamnarea atât asupra lui, cât și asupra altora.
După cucerirea cetății Ai i s-a îngăduit poporului să prade. Dacă Acan ar fi așteptat doar câteva zile, ar fi putut avea parte de prada râvnită, fără primejdia pe care, în nerăbdarea poftei sale, a înfruntat-o în chip atât de nesăbuit.
Anania
Dumnezeu aplică tratamentul potrivit în Biserică, fie preventiv, fie curativ, fie chirurgical, în cazurile grave, mergând până la amputarea mădularului care rezistă în mod sistematic tratamentului aplicat. Rânduielile Sale au putere de legământ și pot fi încălcate printr-o faptă pe care făptașul o poate considera (în mod fatal) măruntă.
Dacă răspunderea personală este atât de mare, de ce nu toți vinovații pier la fel cum a pierit Acan și Anania? În vremuri de început, de “descălecat”, de pionierat, se impune legea marțială din motive de exemplaritate a disciplinei. Dumnezeu a vrut să dea lecții și pilde. El dorește ca Biserica să știe a se apăra împotriva păcatului și să fie dispusă a administra disciplinarea.
Libertatea de mișcare pe tărâm moral este limitată, granița trebuind trasată ținând seama de responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu și datoria față de semeni, o graniță pe care suntem datori s-o definim în umblarea zilnică. După ce experimentul Vechiului Testament ne-a arătat clar că cerințele stricte ale Legii n-au putut garanta ascultarea din partea poporului, dispensația Harului ne acordă mai multă libertate de mișcare, fără să ne scutească de responsabilități. Cineva spunea că nu avem dreptul să renunțăm la libertatea creștină (pe care Domnul a câștigat-o pentru noi cu un preț imens (Galateni 5:1), dar avem libertatea să renunțăm la drepturile noastre, de dragul fratelui mai slab, și spre a nu pune piedici în calea Evangheliei.
Gelu 