Înțeleptul Vechiului Testament ne aduce aminte că fiecare lucru își are vremea lui. Existența nu curge pentru multă vreme în mod liniar. Intervin întreruperi care ne sâcâie și ne frustrează. Vin vremuri îngăduite de Sus pentru multe lucruri care nu ne convin, care trasează limite în jurul nostru, care suspendă pentru o vreme planurile noastre poate prea bine ticluite.
Evrei 13:3 ne sugerează că izolarea de acum, pentru creștini, ar putea fi o vreme de cercetare de sine. Poate fi vremea să ne aducem aminte de cei izolați de comunitate, unii dintre ei în mod permanent, printr-o boală grea, prin întemnițare sau persecuție. Se prea poate ca noi să fi uitat de ei. Nu există metodă mai bună a ne aminti de frații noștri izolați, decât a împărtăși o izolare similară, chiar dacă nu identică cu a lor.
”am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe le Mine … Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” ( Matei 25:43-45)
Gelu 