Nervii par să ne fie tot mai întinși, răbdarea tot mai subțiată și glumele pe seama situației tot mai rare. Suntem deja obosiți, după puține zile de carantină și izolare. Mai mult, refuzul multora dintre noi de a accepta izolarea impusă de autorități revelează deficitul de disciplină specific nației noastre.
Ne lipsesc prea multe din lucrurile cu care suntem obișnuiți. Nu neapărat cele esențiale. Cu cele necesare am avut grijă să ne umplem cămările.
Ne lipsește libertatea de mișcare, ne lipsesc distracțiile și sportul. O listă întreagă ar fi prea lungă …
Tânjim să ne întoarcem la situația normală de dinainte. Dar, oare a fost situația dinainte cu adevărat ”normală”?
Pentru credincioși, întrebarea este inevitabilă. Oameni care declară că Dumnezeu este întotdeauna în control și, deci, a permis situația prezentă, nu pot să nu se întrebe, ”De ce, la urma urmei, a îngăduit Dumnezeu această plagă?”
Nu cumva din pricină că ”normalul” la care abia așteptăm să ne întoarcem nu a fost de fapt ”normal”. Nu a fost norma. Nu a fost normalul scriptural. Nu cumva calitatea ”neprihănirii noastre” (Matei 6:1) a lăsat mult de dorit? Nu cumva este un mesaj specific pentru noi încorporat în epidemie?
Nu cumva ni se cere să facem ajustări majore în practicarea credinței noastre?
Mesajele destinate bisericilor din Apocalipsa ne oferă o listă de recomandări. Fiecare pentru sine! Va fi aproape imposibil ca niciuna să nu ni se potrivească.
Gelu 