Cum Treci Puntea


Compromisul este o soluție de expedient. Ispita de a-l practica vine din făgăduința unei ieșiri imediate, convenabile, din impas. Abia mai târziu realizezi că, de fapt, te-ai afundat mai adânc în el. În spatele oricărei oferte de compromis se ascunde șarpele cel vechi. El nu va pierde, fiindcă termenii pactului propus de el sunt scriși cu litere mărunte, pe care mulți nu le pot citi, sau le ignoră. Pactul încheiat prin compromis cuprinde clauze ascunse, ca ”Îi dai un deget și-ți ia toată mâna”.

Pe tărâmul credinței calea de mijloc nu este de aur. De fapt, între bine și rău nu există cale de mijloc, ci doar un zig-zag al oscilației personale între adevăr și minciună, ascultare și neascultare.

Apropo de consecințele pe termen lung ale compromisului, cineva le-a semnalat în chip foarte sugestiv, ”Compromise makes a good umbrella, but a poor roof”. Cum te-ai simți să locuiești sub umbrelă, în loc de acoperiș?

Înțelepciunea populară a văzut primejdia ascunsă în dosul compromisului și  l-a demascat în cuvinte fără echivoc, ”Te faci frate cu dracul, până treci puntea”. Scopul imediat poate fi atins, apa trecută, dar scopul nu scuză mijloacele și nu justifică pericolul la care te expui. Poți crede că, odată puntea trecută, te desfrățești de dracul, dar el știe mai multă carte decât tine. Când dracul vămuiește, n-ai decât de pierdut. Dacă nu este altă punte peste apă, încearcă să treci prin vad, chiar dacă te costă o baie rece. Ori, poate-i mai bine pur și simplu să faci cale-ntoarsă.

Compromis înseamnă a face concesii, numai că, prin definiție, o concesie se face unui lucru inferior, acceptat din interes. Expresia care-l definește este ”a lăsa de la tine”, care poate fi un gest lăudabil, când scopul este nobil, dar va fi catastrofal când ai în vedere numai scopul, nu și prețul de plătit pentru obținerea lui și când scopul este unul egoist. Și, de obicei, el este egoist, când faci un compromis.

De asemenea, compromis înseamnă a încerca să amesteci lucruri incompatibile, ”a împăca și capra și varza”. Când dorința este prea mare, rata discernământului scade, nu mai cântărești lucrurile în mod obiectiv și tinzi să ignori incompatibilitatea dintre ele. Porunca vechi-testamentală avea în vedere mai mult, când interzicea amestecarea semințelor semănate în ogor, a fibrelor în țesături, etc (Deuteronom 22:9-10).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s