Ziua mamei, ziua tatălui, ziua veteranilor … ”zile” care trădează năravul de a ne descotorosi de recunoștința datorată respectivelor persoane, reducând-o la o singură zi pe an. Astfel de zile festive, tipărite cu cerneală roșie în calendar, au fost instituite la instigația comerțului, care în prezent obsedează mintea și orchestrează o bună parte din viața oamenilor.
Doar o singură zi a mulțumirii în fiecare an, este mai degrabă o ofensă aruncată în fața persoanei căreia îi este dedicată, mai ales când persoana respectivă este Dumnezeu, tatăl, mama, fratele sau sora, uitând, sau neglijând, faptul că de lucrurile pentru care mulțumești (o dată pe an) ai beneficiat ani de-a rândul, în fiecare zi, iar Dumnezeu îți susține viața clipă de clipă.
Nu vreau să insinuez că n-ar fi oameni (de toate vârstele) cu adevărat recunoscători lui Dumnezeu și semenilor, dar aceștia par să reprezinte mai degrabă excepția decât norma, majoritatea mulțumindu-se a se mișca după cum le sugerează bagheta comerțului.
Când nu ești mulțumit cu situația ta, va fi greu să fii mulțumitor altora, recunoscând ce le datorezi. Trăim într-o lume obsedată de așa-zise ”drepturi”, pe care oamenii le pretind de la guvern, de la societate și de la Dumnezeu. Când ”drepturile” umplu inima cuiva, nu va mai fi loc în ea și pentru recunoștință.
Gelu 