Eu și Cugetul Meu


Dacă vreodată, ipotetic vorbind, aș fi obiectul unei controverse în Cer, asemănătoare disputei al cărei subiect a fost neprihănitul Iov, foarte probabil că inițiatorul ei ar fi tot „Pârâșul”, iar fraza introductivă a dialogului ar suna, de data asta, cam așa, ”Ai văzut pe robul Tău …” (puncte, puncte). Capetele de acuzare s-ar putea înșira într-o listă lungă și variată, sau rezuma la un singur act flagrant, un obicei vechi, un gând obsedant, o atitudine prevalentă, o situație curentă …

Sunt convins că această afirmație nu-mi va fi socotită ca falsă modestie de niciun credincios care citește aceste cuvinte, care se verifică pe sine însuși, mai întâi în oglinda Cuvântului, apoi în confirmarea (sau infirmarea) oferită de conștiința sa. Elementul ipotetic al paragrafului introductiv este reclamat de faptul biblic al neprihănirii căpătate prin credință. Nu stăm înaintea sfântului Tron prin merite proprii, ci pe baza neprihănirii lui Christos, iar Cuvântul și conștiința, când sunt activate de Duhul Domnului, descriu cu precizie coordonatele spirituale care ne localizează în tărâmul spiritual.

Nu am acces în instanță, spre a mă apăra singur in fața acuzelor Pârâșului, dar imi pot condiționa conștiința să detecteze și să respingă stratagemele sale, refuzându-i accesul la inima mea. Conștiința este un aparat extrem de sensibil, ce poate fi ușor destabilizat din afară, mai ales printr-un fals sentiment de vinovăție, indus de același Acuzator. Apoi, ea poate suferi abuzuri din interior, din partea posesorului ei, când este reprimată, ori manipulată să-i ofere „semnale favorabile”. Cineva spunea că cei mai mulți oameni urmează îndemnurile conștiinței lor în același fel în care urmează o roabă, pe care o împing încotro doresc și apoi pretind, chipurile, că o urmează.

Conștiința are nevoie de informație (Cuvântul Scripturii) și de lumină (Duhul lui Dumnezeu) spre a funcționa la parametrii la care a fost proiectată. Orice deviere de la această normă influențează randamentul ei și-i invalidează „concluziile”.

Se spune că în 1811 un cetățean, care a păgubit guvernul, a trimis în mod anonim 5 dolari trezoreriei americane. De atunci, U. S. Treasury a înființat un Fond al Conștiinței, la dispoziția cetățenilor mustrați de cugetul lor pentru a fi fraudat guvernul. Până în prezent, cam 3 milioane și  jumătate de dolari au fost colectați de fondul respectiv (Charles Swindoll, The Quest for Character, Multnomah, p. 70).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s