Din obiceiuri și obișnuințe ne facem trepte spre creștere și succes, ori alunecuș spre ruină și dezastru. Căci sunt obiceiuri bune, rele și ”nevinovate”. Nu trebuie să ne ducem cu gândul decât la efectul celor mai rău famate substanțe adictive, ca băutura, fumatul sau drogul, deși obiceiurile de comportament fac o treabă la fel de serioasă, fără a fi etichetate ca atare. Acestea din urmă își lucrează efectul în timp și subminează din subteran caracterul uman.
Instalate pe nesimțite în automatismul zilnic, obiceiurile se sustrag detecției, sau sunt ignorate de auto-analiza serioasă, fiind diagnosticate ca lipsite de nocivitate. Ele sunt mult mai evidente observatorului din afară și, de cele mai multe ori exploatate de cineva în detrimentul nostru.
Ca elev, Sir Walter Scott nutrea ambiția să devină cel mai bun din clasă. Dar un alt băiat se instalase ferm în fruntea clasei și, indiferent cât de mult se străduia viitorul scriitor să învețe, și oricâte stratageme folosea, nimic nu-i reușea. Pînă când, într-o bună zi, Walter descoperi o ”slăbiciune” la rivalul său. Inteligentul coleg avea un obicei care, spera Walter, ar putea să-l coste locul întâi în clasă. De fiecare dată, când era numit să răspundă la întrebări, în vreme ce-și debita fără greșeală răspunsul, fruntașul clasei se juca cu unul din nasturii hainei, învârtindu-l absent între degete. Mintea fertilă a viitorului scriitor văzu o șansă în acest obicei nevinovat al rivalului său.
După ce-și puse la cale planul, Walter se prezentă în clasă mult mai încrezător decât pînă atunci. Își vedea visul împlinit și succesul planului realizat. Era sigur că, în cursul zilelor următoare se va instala ca șef al clasei. Veni și vremea ascultării elevilor. Premiantul clasei fu chemat la tablă. De îndată ce învățătorul anunță subiectul examinării, degetele băiatului fruntaș căutară în mod automat nasturele de la haină. Numai că, de data asta, nasturele lipsea și, odată cu el, se risipi și siguranța de sine a elevului. Răspusurile fără greșeală de pînă acum se evaporaseră odată cu nasturele favorit. În zadar își chinuia mintea să găsească ideile și cuvintele potrivite.
Walter, la rîndul său, profită de ocazie, răspunse la întrebări, smulse locul de fruntaș al clasei din mâinile tremurânde ale rivalului său și-l păstră pînă la încheierea anului școlar.
Gelu 