În procesul cunoașterii voii lui Dumnezeu avem nevoie să parcurgem câțiva pași specifici, legați organic unii de alții. Mi se pare că pilda Semănătorului ne călăuzește prin fazele receptării corecte a Cuvântului, deși o face mai degrabă expunând partea negativă a acceptării și înțelegerii lui.
Înțelegere
Avem nevoie mai întâi să auzim Cuvântul. Dar a-l auzi nu înseamnă nimic fără a-l înțelege: “Când un om aude Cuvântul … și nu-l înțelege, vine Cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui”.
În inima omului simbolizat prin pământul de lângă drum au acces mulți trecători. Traficul prea intens de idei pe ”drumul” unor oameni face să pălească unicitatea mesajului salvării, diminuind capacitatea de a-l înțelege și recepta. Solul bătătorit păstrează sămânța la suprafață, ușor de ”cules” (ironic, fără a ajuge să-și împlinească menirea în rodire) la îndemâna vechiului Oportunist, interesat s-o fure.
Sabotajul Celui rău îmbracă felurite forme. Dacă în pilda Semănătorului fură sămânța bună, în pilda neghinei, din același capitol, el seamănă neghina în ogorul pregătit pentru grâu.
Prea multe semințe căzute în același ogor, prea multe oferte, prea multe păreri, prea multe influențe, vehiculate și examinate din curiozitate, din snobism, din interes, ori din alte motive.
Într-o astfel de inimă toleranța fără discernământ e ridicată la nivel de virtute, iar lipsa de selectivitate în acceptarea unor idei noi ușurează sarcina Celui rău, care, la rândul lui, practică o selectivitate strictă în îndepărtarea seminței bune, având grijă să lase neatinse pe cele rele.
Un astfel de pământ a devenit în antichitate cetatea Atenei și inimile cetățenilor ei, care “nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou”. Un centru cultural la răspântie de vremuri și idei, inimi călcate în picioare de trecători ocazionali, fiecare nou-venit lăsând o altă urmă, care se adăuga amprentelor celor ce-au trecut pe acolo înaintea lui, inimi complăcute în superficialitatea noutății. Pentru astfel de oameni Cuvântul lui Dumnezeu este doar o altă “învățătură nouă” (Fapte 17:19).
Gelu 