Două Întrebări, Două Răspunsuri


Întrebarea lui Zaharia

Îngerul Gavril fusese trimis pe pământ de două ori la interval de șase luni, cu un mesaj similar, adresat mai întâi unui bărbat din familia preoțească a lui Aaron, apoi unei fecioare din casa împărătească a lui David.

Zaharia și Elisabeta, o familie fără copii, femeia fiind stearpă, doi soți în vârstă, dezamăgiți și resemnați de-acum cu soarta păstrată lor de Stăpânul ceresc. Cel puțin așa trebuie să fi gândit ei la data când preotul Zaharia a fost vizitat de îngerul Gavril. Încetul cu încetul, rugăciunile lor pentru un copil și-au pierdut dorul de la început și zăceau acum abandonate în cartea de amintiri a familiei.

Zaharia fusese ales prin sorți să ardă tămâie în Templu. Aflat singur în încăperea sfântă, în timp ce mulțimea poporului se ruga afară, Zaharia își concentra toată atenția la detaliile prescrise cu minuțiozitate de uzanțele preoțești. Mare trebuie să fi fost spaima lui când, la dreapta altarului pentru tămâiere, i s-a arătat îngerul!

Treptat, cuvintele îngerului adăugau surpriza la teama inițială. Cuvinte divine, clare, precise, la obiect, fără nici o șansă a fi interpretate altfel, rămân lipsite de ecoul credinței în mintea preotului.

“Din ce voi cunoaște lucrul acesta …?” (Luca 2:18). Îngerul găsește întrebarea lui nelegitimă, deși argumentul lui Zaharia urmează firesc în urma întrebării sale, “Fiindcă eu sunt bătrân și nevastă-mea este înaintată în vârstă.”

În realitatea desăvârșită a Cuvântului lui Dumnezeu, cei doi soți împlineau, de fapt, în mod perfect condițiile pentru a se bucura de intervenția miraculousă a lui Dumnezeu. Cu cât mai dificilă și mai improbabilă este lucrarea din punctul de vedere uman, cu atât mai glorioasă va fi intervenția lui Dumnezeu!

Nu se poate ca preotul Zaharia să nu se fi gândit, de-a lungul anilor trăiți într-o casă fără copii, la asemănarea lui cu părintele Avraam, care trăise aceeași situație vreme de mulți ani. Singura diferență între ei era că lui Avraam i s-a făgăduit un fiu, în ciuda condițiilor, care se agravau din an în an, iar Zaharia s-a rugat Domnului pentru un fiu, foarte probabil invocând în rugăciunile sale precedentul lui Avraam. Numai că Zaharia n-a urmat pe Avraam în pilda credinței.

Necredința lui Zaharia pare și mai nelalocul ei când citim primele cuvinte ale îngerului vestitor: “rugăciunea ta a fost ascultată”. Cererea lui fusese în permanență înaintea lui Dumnezeu, acum era ascultată (la timpul trecut), iar împlinirea ei rămânea o chestiune de timp. Cu adevărat, Zaharia și-a ales cu multă stângăcie momentul în care să se îndoiască de îndurarea lui Dumnezeu față de familia lui!

Întrebarea Mariei

După șase luni, “îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu … la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria”. O informa că a căpătat o mare favoare de la Dumnezeu. Nedumerită de cele vestite, și Maria a avut o întrebare;

“Cum se va face lucrul acesta …?” (Luca 1:34). Dar întrebarea ei nu ridică nici o obiecție din partea îngerului, care discernea credință în inima fecioarei, confirmată mai târziu de Elisabeta, “Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini” (Luca 1:45). Singura nedumerire, perfect legitimă în mintea unei fecioare curate, se ridica în legătură cu detaliile tehnice ale împlinirii făgăduinței, “fiidncă eu nu știu de bărbat”.

Apoi, chiar dacă îngerul ar fi discernut o nuanță de necredință în inima Mariei, să nu uităm că istoria nu oferea niciun precedent. Nu s-a mai întâmplat vreodată (și nici nu se va mai întâmpla) ca o fecioară să rămână însărcinată și să nască, iar Maria, chiar dacă a cunoscut profeția proorocului Isaia, n-ar fi avut îndrăzneala s-o aplice la sine însăși, în modestia inimii ei neprihănite.

Două întrebări ale oamenilor și două răspunsuri din partea îngerului. Un răspuns diferit pentru fiecare inimă, căci fiecare dintre ei întreba într-un spirit diferit. Răspunsul credinței este răspunsul așteptat de Dumnezeu, atât de frumos exprimat de Maria, “Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Necredința, dimpotrivă, rămâne mută, așa cum Zaharia a rămas mut până la împlinirea lucrurilor făgăduite.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s