Ochi de Văzut și Urechi de Auzit


Anania și Safira

Se spune că un om avea trei fii. Dorind să le încerce abilitatea de a discerne între bine și rău, tatăl i-a  supus la un mic test. În acest scop a oferit fiecăruia dintre ei câte un măr atins de un început de putregai. Apoi i-a observat cu atenție, urmărind reacțiile fiecăruia.

Primul dintre fii a mâncat mărul cu totul, inclusiv partea putredă, fără a se sinchisi măcar a cerceta fructul, înainte de a mușca din el. Al doilea, un tip fastidios, văzând că-i puțin stricat, a aruncat mărul întreg, fără să-l atingă. Al treilea fiu a cercetat cu atenție fructul, întorcându-l în mână, a curățit cu grijă ce era putred și a mâncat apoi partea sănătoasă a mărului.

Trei abordări diferite în această pildă a unei situații ipotetice, dar cu care este de așteptat să ne confruntăm și noi, aproape zilnic. Puține sunt situațiile care nu ridică o dilemă, care nu ne pun în fața unei alegeri și nu pretind o decizie. În același timp, însă, astfel de circumstanțe oferă de obicei și soluția dilemei omului deprins a le cântări cu realism și a le aborda cu discernământ. Situațiile care fac excepție sunt cele guvernate de răspunsuri automate la împrejurări devenite familiare prin repetarea lor, pe care le abordăm pe bază de obiceiuri create în timp și prin virtuțile rutinei. Pe cărările bătătorite ale vieții de zi cu zi călătorim cu ochii închiși; nu mai reacționăm la întâlnirea cu situațiile prea bine cunoscute, ci navigăm conectați la pilotul automat …

Dar, să ne întoarcem o clipă la cei trei fii. Cu care dintre ei te asemeni? Încearcă numai să-ți amintești, când ai avut ultima oară în față un coșuleț cu mere și ai fost îmbiat să te servești după plac? La ce te-ai uitat? L-ai căutat grăbit din ochi pe cel mai mare, pe cel mai roșu, pe cel mai copt sau, pur și simplu, ai întins mâna în coș, apucându-l pe cel mai la îndemână? Ai cercetat după semne de stricăciune, le-ai mirosit, în căutarea aromei celei mai îmbietoare, sau le-ai strâns între degete ca să le încerci tăria miezului? Când cumperi mere, cum procedezi? Iei două kilograme, cântărite deja și puse într-un săculeț de plasă, ori alegi fiecare fruct, întorcându-l pe toate părțile, căutând să te asiguri că nu-i vătămat în nici un fel?

Cumpăratul, sau mâncatul, merelor poate fi considerat un act mărunt, dar nu fără o semnificație mai largă. Obiceiurile formate în timp, după care am ajuns să funcționăm, devin acte reflexe, cărora nu le mai acordăm atenție, dar ele ne definesc personalitatea și trădează o bogăție de informație despre noi.

Mult mai importane decât merele, și toate celelalte alimente trebuitoare ca hrană pentru trup, ar trebui considerate ideile, concepțiile, credințele, obișnuințele mentale și morale, după care ne conducem și ordonăm viața interioară. Dacă discernământul în alegerea lucrurilor materiale, este atât de necesar, cu cât mai de trebuință este el, când vine vorba de lucrurile spirituale!? Căci realitățile spirituale, pe care le acceptăm, devenind parte din ființa noastră, ne afectează profund și definitiv, cu urmări eterne.

Pe piața spirituală a lumii ni se oferă o mare varietate de produse, fiecare prezentat sub culorile cele mai atrăgătoare și sub garanția cea mai convingătoare, dar cine are la dispoziție timpul, energia și mijloacele de testare a tuturor ideilor, care rivalizează, încercând a ne capta atenția și interesul? Un criteriu simplu, util și la îndemâna tuturor, cred a fi să devenim suspicioși oridecâte ori marfa spirituală oferită este recomandată fie ca “ceva nou”, o inovație în materie, fie ca un lucru vechi, chipurile verificat în timp și cu putere de tradiție. În antichitate, pe piața ateniană erau în mare vogă ideile noi, astfel încât “toți Atenienii și străinii, care stăteau în Atena, nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou” (Fapte 17:21). Categoria opusă leagănă în nostalgiile ei oameni întorși cu fața la vremuri de mult apuse: “Nu zice ‘Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?’ Căci nu din înțelepciune întrebi așa” (Eclesiast 7:10). Trecutul își are greutatea lui, prezentul ne îmbie cu nenumărate noutăți, iar viitorul rămâne incert pentru individul lipsit de viziune. Înțelepciunea vieții este de genul feminin, iar soțul ei se cheamă Discernământ.

Lista darurilor spirituale din 1 Corinteni 12:10 numără și darul deosebirii duhurilor, un instrument cum nu se poate mai util, deși poate mai puțin prețuit, lucrarea lui fiind mai puțin spectaculoasă în raport cu alte echipări spirituale. A deosebi duhurile înseamnă a discerne între ele, a fi conștient de sursa lor, de natura lor și de scopul urmărit de ele. În cadrul relațiilor interumane deosebirea duhurilor ar însemna a detecta motivațiile, convingerile nedeclarate, ori păstrate ascunse, ale oamenilor cu care avem de-a face și demascarea imposturii. Pe de altă parte, același dar ne ajută să cunoaștem trebuințele, nevoile și lipsurile semenilor, chiar dacă nu sunt verbalizate de aceștia, oferindu-ne astfel ocazia să-i ajutăm, fie la modul concret, fie mijlocind în rugăciune pentru ei.

Bătrânul apostol Ioan ne sfătuiește părintește, când scrie, “Prea iubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile, dacă sunt dela Dumnezeu …” (1 Ioan 4:1), iar cunoscuta expresie englezească face o constatare demnă de luat în seamă: “It’s a jungle out there”. Lumea este un codru prin avem de trecut, iar cei mai mulți nu știu că în spatele fiecărui copac pândește o primejdie. Cum am putea să ne descurcăm singuri!?

Exemplul biblic clasic de discernământ spiritual se află în Faptele Apostolilor, capitolul 5. Față în față cu Anania, care-și punea darul la picioarele apostolilor, Petru detecta prin Duhul Sfânt o discrepanță între contravaloarea reală și cea declarată a moșioarei vândute de Anania și Safira. Fără darul Duhului, apostolii n-ar fi avut șanse să afle nici prețul real al moșioarei, nici duplicitatea celor doi soți, dimpotrivă, i-ar fi felicitat pentru generozitatea lor, în timp ce Satan, din culise, s-ar fi putut folosi nestânjenit de ei în continuare, cu efecte dezastruoase în Biserică. O diferență ca între cer și pământ!

Ochii omului de rând se opresc la aparențe și urechile lui recepționează cuvinte și fraze. A vedea cu adevărat înseamnă mai mult decât a privi cu ochii și a auzi cu adevărat înseamnă mai mult decât a asculta cu urechile. Lucrarea ascunsă a spiritelor, care în vechime era descoperită doar unui mic număr de profeți, ne poate fi revelată astăzi și nouă, dacă ne rugăm și cerem ajutor în discernerea duhurilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s