Căminul reprezintă ultimul dintre aspectele căsătoriei, ipostază care se referă la locuința și ambianța în care familia s-a statornicit prin ani, ca un râu ajuns la șes, ce curge liniștit în albia săpată de-a lungul anilor. Fiecare cămin își are inerția lui, cu obiceiuri dragi și tradiții cu putere de lege locală, toate stabilite în timp și respectate cu sfințenie, cunoscute de rudenii, vecini și consăteni. Cine s-ar aventura să le calce?
Căminul are multe de spus despre familia care-și duce traiul în perimetrul lui și reprezintă un indicator destul de precis al temperaturii reale a căsniciei. Căminul, sau locuința, pe dinafară, va fi expresia mesajului pe care familia adăpostită între pereții ei dorește să-l transmită lumii.
Trecând prin fața casei, dacă ai norocul să afli fereastra deschidă, vei arunca o privire fugară înăuntru și-ți vei face o primă imagine despre locuitorii ei. Vei zări parte din mobilier, culorile zugrăvelii și tablouri pe pereți. Vei prinde poate cu urechea frânturi de discuție, tonuri ale conversației, care trădează câte ceva din personalitatea familiei. Un element al căminului, definitoriu pentru caracterul familiei, mi se pare a fi zidul cu care se înconjoară. Apropo, cât de înalt ți-ai ridicat gardu?…
Dar cea mai importantă parte a căminului, privit din exterior, și la acest moment al meditației noastre doresc să mă adresez cititorului la persoana a doua, cred a fi ușa case tale. Ușa îi ține pe oameni afară, sau îi invită înlăuntrul casei. Ușa trădează despre tine mult mai multe lucruri decât îți închipui. Dacă ai bătut vreodată cu speranțe la o ușă care se încăpățâna să rămână zăvorâtă, vei înțelege mai mult decât încerc eu să sugerez prin aceste cuvinte. Ușa este un simbol uriaș, atât pentru familie, cât și pentru tine ca individ. În cartea Apocalipsei Domnul spune, ”Iată, Eu stau la ușă și bat …” Nici măcar Domnul nu va intra în casa vieții tale, decât prin ușa inimii tale, și numai dacă-I vei deschide. De răspunsul tău depinde destinul tău.
Ușa este calea iubirii. Aud-ți aminte de versurile poetului, care exclamă cu o convingere ce nu mai are nevoie să fie dovedită, ”O, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire …” Iubirea deschide ușa, în timp ce indiferența o ține încuiată. Dacă ți s-a dăruit capacitatea să iubești, a fost spre a împlini prin tine nevoia de a fi iubiți a multor semeni.
Gelu 