Nunta este momentul festiv al căsătoriei și simbolul bucuriei, ca deziderat durabil al acestei, cea mai veche, instituție umană. Asemănând căsătoria cu un banchet, am putea spune că nunta este prăjitura, servită de data asta înaintea celorlaltor feluri de mâncare. Nu întâmplător, primele săptămâni ale căsniciei poartă porecla de ”luna de miere”, o scurtă perioadă de ”garantată fericire”.
Puține evenimente ale vieții se bucură de mai multă planificare și anticipare decât nunta. Nici un efort nu este ocolit, pentru a converti ziua nunții în amintirea cea mai prețioasă a celor doi soți. Cât despre invitați, scopul este ca toți să fie mulțumiți. Orice lipsă, neajuns, ori incident, capătă proporții uriașe la nuntă.
Nevoia ivită la nunta din Cana a fost lipsa vinului, nevoie care se repercuta asupra mirilor ca un oprobiu de neșters. Vinul de la nunțile de odinioară reprezintă bucuria de astăzi a celor logodiți cu Mirele ceresc. Pe cât de neconcepută era cu două mii de ani în urmă o nuntă fără vin, tot atât de nefiresc este pentru credincioșii de astăzi a trăi fără bucuria așteptării Mirelui.
Apostolul Pavel face din bucuria mântuirii a treia parte din definiția Împărăției lui Dumnezeu (Romani 14:17) și o ridică la rang de roadă a Duhului. Dregătorul Neemia deslușea israeliților de pe vremea lui că ”bucuria Domnului va fi tăria voastră” (8:10). În adevăr, nu este putere în tristețe, dezamăgire, deprimare, deznădejde, vrajbă, neînțelegeri și alte stări sufletești asemănătoare. Nu că puterea ar aduce bucurie, ci bucuria conferă putere.
(va urma)
Gelu 