Prestigiu, Reputație sau Caracter? (III)

Reputație

Reputație înseamnă renume, apreciere, părerea despre tine a celor din jur. Înseamnă felul cum te cunosc ceilalți, din ceea ce-i lași să te cunoască. Ea implică și factorul moral, reputația putând fi bună, sau proastă. Înseamnă, de cele mai multe ori, discrepanță între ceea ce ești și ceea ce arăți în jurul tău. În acest caz înseamnă să fii tot mai mult preocupat de imaginea falsă, dragă ție, pe care cauți s-o promovezi, în vreme ce adevărată stare interioară, așa cum Dumnezeu o vede, va fi tot mai ruinată. Un proverb american, care ilustrează bine o astfel de situație, spune, “If you get a reputation as an early riser, you can sleep until noon”.

Thomas Paine spunea că reputația este ceea ce oamenii gândesc despre noi. Ceea ce Dumnezeu cunoaște despre noi reprezintă caracterul nostru. Discrepanța între caracter și reputație poate fi atât de mare încât, spunea Elbert Hubbard, dacă reputația unui om s-ar întâlni pe stradă cu caracterul lui, cei doi s-ar putea să nu se recunoască unul pe altul.

O reputație bună este esențială pentru creștin, dar una consecventă cu starea de fapt, care reflectă atitudinea interioară, nu una profesată doar cu gura. Vezi Fapte 6:3; 22:12 și 1 Timotei 3:7. O reputație bună va ajuta la promovarea Evangheliei printre oameni.

D. L. Moody spunea „If I take care of my character, my reputation will take care of me”.

Advertisement