Hainele lui Iosif (2)

Haina Pestriţă

Într-un târziu, Dumnezeu se îndură de Rahela şi-i dă harul să nască. Încurajată de acest început întârziat, îi pune întâiului ei născut numele Iosif (adaus), nume ce poartă rugăciunea ca Dumnezeu să-i mai adauge unul.

Iacob se simte din nou tânăr. Odată cu sosirea lui Iosif, i se oferă o porţie suplimentară de tinereţe fericită, de care n-avusese parte la vremea ei. Nu mai ştie ce să facă pentru fiul mult aşteptat. Se joacă cu el ceasuri la rând, nu-i refuză nici un hatâr şi-l păzeşte ca pe ochii din cap. În cele din urmă îi face tânărului adolescent o haină pestriţă, împodobită cu tot felul de cusături de diferite culori, scumpă şi extravagantă pentru un fiu de păstor. Oricine poate vedea că tatăl face diferenţă între copii, după ce mai înainte făcuse diferenţă între neveste, el, de dragul căruia mama sa, Rebeca, făcuse diferenţă între fiii ei.

Iubirea pentru Iosif îl fură pe Iacob, ducându-l la favoritism. Ceilalţi fii se simt nedreptăţiţi şi încep să-l urască pe favorit, o ură sporită de cuvintele lor rele, raportate de Iosif tatălui lor. Fraţii lui “nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească” (darmite frăţească). Ură sporită încă de visele lui Iosif, pe care le împărtăşeşte cu candoare familiei.

Dar să nu-l judecăm prea aspru pe acest tată bătrân, pentru copilăria cu care-l tratează pe Iosif, intuind parcă favoarea pe care însuşi Dumnezeu i-o rezervase deja copilului, căruia îi “adaugă” frumuseţe fizică, farmecul unei firi plăcute şi darul interpretării viselor. Se va dovedi mai târziu că favoarea părinţilor nu este o investiţie deloc sigură pentru viitorul copilului, în stare a-l scuti de greutăţile neprevăzute ale vieţii şi că Dumnezeu îşi are planurile Sale, de care Iacob nu are habar. Şi ce bine-i că nu ştie nimic, putând să guste în tihnă câţiva ani de fericire.

Pentru ca tânărul să poată creşte cu adevărat, are nevoie de ceva mai mult decât climatul artificial, de seră, al familiei care-l răsfaţă. Dumnezeu îngăduie ca haina pestriţă să fie smulsă de pe trupul încă fraged al adolescentului de şaptesprezece ani şi să fie trimisă părinţilor acasă, sfâşiată şi stropită cu sânge, ca să frângă inima lui Iacob, neconsolat de “pierderea” fiului său pentru vreo cincisprezece ani, socotindu-l mort, doar ca să-l primească înapoi împlinit, maturizat, încercat – aşa cum Dumnezeu îl voia. Îl primeşte înapoi ca înviat din morţi, dar cu lecţia învăţată în anii grei de apăsare – că fiul “lui” nu mai era al lui …

Este oare crudă această metodă a lui Dumnezeu? Ştiind că nu eşti în stare să zideşti caracter în el, Dumnezeu îţi ia copilul pentru o vreme şi-l dă la internat în şcoala vieţii, unde pedagog îi este suferinţa, mângâiere îi sunt lacrimile (pe care uneori trebuie să şi le ascundă), unde fraţii îi sunt duşmani, iar duşmanii prieteni.

Vei înţelege oare, când vremea aceea va sosi şi pentru tine, că Dumnezeu îţi educă fiul (fiica) şi-l pregăteşte pentru salvarea altora (poate chiar a ta)? Eşti tu dispus să-i jertfeşti viaţa fragedă pe Muntele Moria, ca să-l primeşti înapoi cu mulţumirea fără egal că ofranda ta a fost tocmai cea aşteptată de Dumnezeu şi cu confirmarea că a fost primită? Vei înţelege că fiul tău (fiica ta) nu ţi-a fost dat doar ca să te bucuri de el, îmbrăcându-l cu haina pestriţă a dragostei părinteşti, care poate înăbuşi creşterea morală şi frumuseţea lăuntrică a copilului şi poate bloca pregătirea lui pentru slujire? Vine oricum vremea când, “va lăsa … pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa”.

Cât de înţelept trebuie să fie părintele, pentru a înţelege, când Dumnezeu îi “împrumută” copilul, spre a-l forma în tiparele Sale, pentru un destin mai lung decât o viaţă omenească şi pentru un scop mai înalt decât o fericire ipotetică la umbra aripilor părinteşti!

Adu-ţi aminte de Iosif, când Dumnezeu va îngădui ca haina pestriţă să fie sfâşiată de pe trupul fiului tău, când va fi dezbrăcat de tot ce poate ea să simbolizeze; poate o bună educaţie, un viitor asigurat din punct de vedere material, o profesie bănoasă, un vis drag, pe care nu l-ai putut împlini tu însuţi, şi multe altele …

Advertisement