Hainele lui Iosif (1)


Vremea trece iute pentru tânărul care iubeşte. În câmpia Mesopotamiei rareori se întâmplă ceva, lăsând mintea liberă să cugete la fericire si să viseze la ziua nunţii.

Primii şapte ani i s-au părut lui Iacob “ca vreo câteva zile”, pentru că o iubea pe fata lui Laban, o ştia aproape şi o socotea a lui. Şi apoi, trebuia să pună câte ceva deoparte, să câştige un viitor, pe care să i-l pună la picioare. Şi asta cere trudă şi răbdare.

Cu toate acestea, ziua aşteptată îl prinde nepregătit pe Iacob. În ziua hotărâtă a ospăţului, Laban a tratat cu neobişnuită largheţe pe oamenii locului, cinstindu-i cu mâncărurile cele mai alese, cu muzică de sărbătoare şi bunătăţi păstrate anume pentru ocazie, totul stropit cu cel mai bun vin, servit în ulcele de lut nou-nouţe.

Iacob nu înceta să se mire de atenţia neobişnuită, cu care socrul lui îl copleşea, oferindu-i bucăţile cele mai grase de miel şi îmbiindu-l tot mai des să golească ulcica, din care vinul nu părea să scadă, oricât ar fi sorbit din ea. Astfel că, la asfinţitul soarelui, Iacob se retrăgea cam nesigur pe picioare spre cortul pregătit, aşteptând ca, după datină, să i se aducă mireasa.

Cu complicitatea lunii, care tocmai se ascundea îndărătul unui nor, şi a vreunui rob, instruit mai dinainte de Laban, care se împiedica, chipurile, într-o blană de pardos aşternută la intrarea cortului, răsturnând singurul opaiţ la îndemână, are loc substituirea miresei. Iar Iacob nu-şi dă seama decât a doua zi dimimeaţa, când situaţia nu se mai poate îndrepta. Chiar dacă unele lucruri i se vor fi părut ciudate în noaptea aceea, lui Iacob i-a lipsit luciditatea să descopere stratagema socrului său, după cum, în urmă cu şapte ani, lui Isaac îi lipsea siguranţa vederii şi luciditatea spiritului, ca să detecteze substituirea întâiului născut în casa lui. Şi astfel, cum se întâmplă de regulă, înşelătorul lui Isaac deveni înşelatul lui Laban!

Un singur fapt – înşelarea lui Isaac – declanşează un lanţ al minciunii şi înşelăciunii în această familie, care se perpetuează prin generaţii. Mai întâi Iacob îl prinde pe Esau la înghesuială şi-i stoarce dreptul de întâi născut; apoi Rebeca pune la cale stratagema de jefuire a lui Esau de binecuvântarea cuvenită lui; Laban îl înşeală pe Iacob; fiii lui Iacob complotează împotriva lui Iosif şi mint pe tatăl lor; Rahela fură idolii tatălui ei; fiii lui Iacob ademenesc pe locuitorii Sihemului într-o capcană de moarte, etc.

Vicleşugul pus la cale cu inima şi făptuit cu mâna, este ca un bumerang cu bătaie mai lungă sau mai scurtă, care se întoarce asupra făptuitorului. Chiar dacă o bănuieşte, nu se poate feri, pentru că nu ştie vremea când îi vine rândul.

După încă “vreo câteva zile”, Iacob o primeşte şi pe fata iubită, însă Dumnezeu pune un echilibru de neînţeles în această familie de trei. Soţia preferată e stearpă, iar cea tolerată se bucură de fii. Ani de zile în şir Iacob şi Rahela trăiesc frustrarea de a nu avea copii, într-o cultură care arunca ocara peste femeia neroditoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s