Răsfoind dicţionarul nostru ad-hoc, care încearcă să semnaleze, nu atât abateri de la normele interne ale limbajului, cât devieri de la valorile tradiţionale ale moralei, dăm peste alt cuvânt problemă. Acesta din urmă ne îmbie cu dulci promisiuni, ademenind deopotrivă tineri şi bătrâni, îşi face o reclamă stridentă şi, trebuie s-o recunoştem, îşi atinge scopul în cele mai multe cazuri. Nu împlinindu-şi făgăduinţele, ci reuşind să amăgească pe mulţi.
Cuvântul acesta insinuează că civilizaţia secolului XXI, al cărui scop declarat este să aducă satisfacţie de sută la sută unei societăţi pe drept numită “de consum”, a aflat secretul de a şterge din dicţionar cuvântul “greu”, rivalul său de moarte. Chipurile, ar fi în stare să procure orice lucru pe o cale nouă, mult trâmbiţată şi atrăgătoare – calea uşoară. O primisiune aproape imposibil de ignorat, nu-i aşa?
“Easy” – iată incriminatul nostru de astăzi, care tinde să facă o plăcere din mai toate lucrurile. “Uşor” devine sinonim cu rezultat obţinut fără efort, instantaneu, şi dorinţă fără orizont care limitează. Se estompează astfel distincţia între satisfacţie şi merit şi se înlătură echilibrul între plăcere şi datorie.
Numai că plăcerea pe care o afli la tot pasul devine ea însăşi “uşoară”, searbădă. Nu mai satisface inima, pentru că ea poate fi gustată doar prin virtutea contrastului. Noţiunea de “uşor” îşi pierde sensul fără ideea de “greu”, punctul ei de referinţă. Când la tot pasul dai de uşor, acest uşor devine ieftin, după cum aurul n-ar avea nici o valoare, dacă s-ar găsi în fiecare piatră de la marginea drumului.
Este vorba aici de poluarea limbajului ca rezultat al erodării moralei sociale. Ca simptom, slăbirea vigoarei semantice a cuvintelor trădează o cauză mai profundă. Când morala socială slăbeşte, limbajul este termometrul care pune în evidenţă acest fenomen. Adevărata morală, stabilă şi durabilă, liber consimţită, presupune ca principiile ei să fie parte integrantă din caracter, când oamenii le respectă din convingere. Când această convingere începe să slăbească, inerţia păstrează aparenţele pentru o vreme, prin structura convenienţelor sociale, fără să mai existe însă şi conţinutul, care garantează salubritatea relaţiilor sociale.
Tendinţele ascunse, ilegitime, refulate atâta vreme cât a funcţionat în societate un normativ moral, încep să-şi facă apariţia tot mai evident, tot mai îndrăzneţ, jucând rolul de forţă centrifugă, slăbind coeziunea socială la toate nivelele, şi având ca rezultat final semne ale decadenţei. Când copacii falnici ai pădurii sunt doborâţi la pământ, buruienile îşi cer dreptul, năpădind locul.
Astăzi totul tinde să devină uşor, sau cel puţin aşa este prezentat de cei direct interesaţi în promovarea ideii. Comerţul exploatează dorinţa după facil, promiţând să ofere contra cost toate înlesnirile posibile (şi dorite), iar reclama introduce insinuant noţiunea în mintea noastră.
Chiar lucruri dificile trec astăzi drept uşoare. Dacă există mult lăudata “easy way”, atunci ea duce la rezultate îndoielnice. Nu poţi obţine ceva şi ieftin şi de valoare. Nu poţi ajunge pe culmea muntelui cu telecabina, fără să pierzi mare parte din farmecul şi beneficiul pe care îl oferă doar greul urcuşului, cu rucsacul în spinare, cu sudoarea şiroind pe frunte şi respiraţia gâfâită de efort. Nu există alternativă pentru muncă şi nici satisfacţii fără ea, cum ne spune şi înţeleptul, “Dulce este somnul lucrătorului (meritat după o zi de muncă, legănat în mulţumire), fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin”. Tot el ne spune că, pe cei ce duc o viaţă “uşoară” nu-i lasă îmbuibarea să doarmă …
Ce costă puţin, nu te va mulţumi cu adevărat. Victorie uşoară – satisfacţie măruntă! Conform principiului ce guvernează toate afacerile umane, profitul pe care-l storci dintr-o afacere va fi direct proporţional cu investiţia pe care ai transpirat-o în ea.
Gelu 