Non Omnia Aedificant
Ca unealtă a expresiei personale, oferită cu largheţe de internet, blogul are libertatea să urmărească scopuri multiple, dar oricare ar fi țelul propus, autorul se poate edifica pe sine şi pe cititor, ori demola pe amândoi prin scrisul lui. Ideile îşi ating, de cele mai multe ori, ţinta.
În economia scrisului pe blog important mi se pare a fi dialogul, iniţiat de autor şi preluat de cititor, iar ca scop al interacţiunii dintre cei doi nu poate fi propus decât extragerea metalului preţios al adevărului, prin procesul gândirii, din minereul tot mai diluat al informaţiilor care se vehiculează prin lume şi ne bombardează ochii şi urechile în doze mereu crescânde.
Adevărul, odată asimilat, cu bogatele lui virtuți nutritive pentru omul lăuntric, are putere să ne schimbe, nu doar concepțiile despre lume și viață, ci întreaga ființă și, ca urmare, destinul veșnic.
Să nu uităm, însă, că meditația își are rebuturile și reziduurile ei, de care este imperios necesar a ne descotorosi de îndată ce devenim conștienți de ele. Numai Scriptura, ca revelație de Sus, se califică a purta roba de arbitru final între adevăr și eroare în mintea luminată de Duhul lui Dumnezeu. Să facem, deci, curățenie în gândirea noastră; nu putem avea o viață lăuntrică salubră fără un bun serviciu de salubritate mentală.
Așadar, să nu uităm că „nu toate lucrurile zidesc” (1 Corinteni 10:23) și să ne deprindem a discerne între lucrurile edificatoare și lestul inutil, care tinde să se acumuleze în cala corăbiei, îngreuindu-ne navigația și amenințând să ne eșueze pe tărmuri fatale.
