Gellius

Două surori, atât de deosebite una de alta, reflectând mentalități aparte și o raportare diferită la lucrurile spirituale. A fost nevoie de prezența lui Isus, ca să forțeze revelarea fizionomiei lor spirituale, după cum numai El o poate face.

Învierea lui Lazăr simbolizează cutremurul pe care Isus l-a provocat în viața surorilor lui. Aflăm că Marta nu se cunoștea pe sine însăși, nu știa cine era cu adevărat sora ei și nu-L înțelegea pe Isus. Dovadă că-L poți sluji pe Domnul (nu doar la masă), fiind în același timp pradă îngrijorărilor și frământărilor comune tuturor oamenilor. Felul cum ne raportăm la Isus este întotdeauna o chestiune de alegere, după o confirmă Maria, care ”și-a ales” partea cea bună.

În propria casă, în postura de gazdă, avându-L pe Isus ca oaspete, Maria pare corigentă la capitolul slujire, iar Marta nu scapă prilejul să evidențieze înaintea Domnului carența ei. Frustrarea Martei, cu mânecile suflecate și fața îmbujorată, trudind în bucătăria hărniciei ei înnăscute, contrastează stringent cu poziția Mariei, așezată la picioarele Domnului, cu ochii ațintiți la fața Lui, ascultând cu toată atenția cuvintele vieții veșnice. Atât de aproape de Domnul în spațiu, și totuși atât de departe de El în duh, iată drama unui suflet, căruia aveau să-i fie luate lucrurile pentru care se îngrijorează și se frământă. Sunt convins că Isus n-a îngăduit Martei să scape din forța de atracție a harului Său și că a făcut din ziua respectivă (și din învierea lui Lazăr) pivotul înscrierii ei pe orbita salvării. Pentru Marta ”partea cea bună” era încă o alegerea, pe care ”trebuia” s-o facă.

Maria, la rândul ei, L-a înțeles pe Isus mai bine decât cei 12 ucenici și mai bine decât toți contemporanii ei. A înțeles că Isus venea, nu ca să fie servit, nu ca să primească, ci ca să slujească și să dea. Iat-o, deci, pe Maria, primind cu toată ființa ei oferta Domnului, alegând partea cea bună la picioarele Lui, în vreme ce ucenicii se așteptau la alte lucruri de la El, speranțe ce aveau ”să le fie luate”.

Maria vedea în Isus pe Mielul divin și înțelegea că urma să fie jertfit pe altarul dreptății lui Dumnezeu, în timp ce Petru se cabra cu indignare la auzul veștii despre patima Sa, ”Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu ți se întâmple așa ceva!” Maria săvârșea actul profetic al îmbălsămării trupului Domnului în casa lui Simon leprosul, act apreciat de Isus ca atare și înregistrat pentru totdeauna pe paginile Evangheliei (Matei 26:12-13). Vasul de alabastru spart de Maria prefigura frângerea trupului lui Isus, frângere care ”trebuia” făcută (prin alegerea, de bună voie, a lui Isus), îngăduind mirosului să umple lumea cu parfumul harului.

Pentru a obține viața veșnică, un singur lucru trebuiește, lucru ales în defavoarea oricăror altor lucruri. Mântuirea este exclusivistă și nu va tolera niciun rival. Este ușor a servi la masă, ca Marta, dar greu a alege să receptezi, fără nici un bruiaj, mesajul cuvântului veșnic, ca Maria.