Gellius

De ce ţi-e teamă, nu scapi, zice vorba din bătrâni. Din fericire, zicala se aplică suficient de rar, ca să poată căpăta putere de lege. Ninge de câteva zile bune, de nu mai poţi ieşi pe stradă, decât apostoleşte. De zăpadă mare şi drumuri blocate mă tem în fiecare an pe vremea asta.  Doar copiii se bucură, zbenguindu-se prin nămeţi de dimineaţa până seara, uitând de mâncare, de TV şi computer games, savurând darul de la Moş … Gerilă.

Trebuie să recunosc, însă, că spectacolul este fermecător; dincolo de orice descriere. Mai cu seamă brazii arată grozav de chipeşi, înfofoliţi în cojocul alb de iarnă. În comparaţie cu ei, ceilalţi copaci, şi pomii fructiferi din grădină, caută în zadar să-şi ascundă sub panglici albe crengile scheletice.

Admirând minunea de afară, ce ascunde privirii schilodul peisaj hibernal, de parcă nici n-ar mai exista, gândul mi se duce la “albul”, ca zăpada, al iertării lui Dumnezeu, cu care ne acoperă El toate greşalele. Nici nu le mai vede. Doar ramurile goale şi strâmbe ale copacilor fac notă discordantă cu fundalul imaculat, amintindu-ne de obiceiuri şi năravuri vechi, care nu dispar din făptura noastră odată cu iertarea lui Dumnezeu. Acolo suntem chemaţi noi, să ne opintim din toate puterile.

Pomii neroditori ai firii vechi trebuie smulşi, fără milă şi regrete. Din rădăcini …