Mesajul Pierdut al Lucrurilor Mărunte
July 3, 2008 at 5:10 am | In aproapele, obişnuinţa | 1 CommentUn lucru mărunt trece de obicei nebăgat în seamă, măcar că poate fi purtătorul unui mesaj important. Un simptom slab ar putea revela instalarea unei boli grave, dacă n-ar fi etichetat ca nesemnificativ. Un ţânţar “nervos şi foarte slab de constituţie” inoculează germenul fatal al malariei. O schimbare abia perceptibilă în zumzetul motorului se străduieşte a comunica iminenţa unui defect în funcţionarea automobilului, etc …
Multe lucruri în viaţă sunt retrogradate la statutul de “mărunt” prin simplul fapt al repetării lor cu oarecare frecvenţă. Procesul se cheamă “obişnuinţă”, un mecanism mental cu două tăişuri. Obişnuinţa ne ajută să abordăm în mod automat situaţiile cu care ne confruntăm frecvent, fără a trece de fiecare dată prin întreg procesul de investigare, informare, analiză şi decizie. Lucrând în conjuncţie cu memoria, obişnuinţa ne scuteşte de efortul mental reclamat în mod constant de faptul divers …
În acelaşi timp, obişnuinţa prezintă anumite pericole. Ea toceşte acuitatea mentală în perceperea situaţiilor repetate, reducând la minim (sau la zero) elaborarea. Obişnuinţa funcţionează în acest caz ca un filtru, selectând informaţiile pe care memoria le eliberează la primirea anumitor stimuli din exterior.
De exemplu, când auzim sirena ambulanţei pe drumurile publice, mintea noastră este condiţionată să răspundă într-un anumit fel. Mintea extrage din arhiva memoriei informaţiile practice, utile şi urgente. Ştim de îndată că trebuie să tragem pe dreapta, făcând loc ambulanţei să zboare spre destinaţia ei. Ambulanţa are prioritate şi a nu i-o acorda ne-ar putea costa o amendă grasă. Obligaţii şi consecinţe sunt termenii în care gândim întâlnirea cu ambulaţa.
Cum reacţionăm în timp ce aşteptăm ca ambulanţa să treacă? Nerăbdători! Frustraţi! Chiar acum şi-a găsit să vină, când suntem atât de grăbiţi! Între timp lumina semaforului se schimbă. Pufnim nervoşi. Încă două-trei minute irosite. Întârzierea ne afectează starea mentală şi programul zilei.
Ce pierdem din vedere? Undeva s-a întâmplat un accident. Cuiva i s-a făcut rău. Cineva se zbate între viaţă şi moarte, iar minutele pierdute de noi pot însemna pentru cel/cea în cauză diferenţa între a trăi şi a muri.
Sirena ambulanţei a devenit un lucru mărunt. Ne-am obişnuit să ne oprim la aparenţe. Contabilizăm doar pierderile proprii. Rămânem concentraţi pe noi înşine. Ne-am deconectat, cu multă vreme în urmă, de adevărata semnificaţie a trecerii ambulanţei, care aleargă în ajutorul semenului nostru.
O Milă în Plus
July 2, 2008 at 11:34 am | In aproapele, atitudine, dragoste | Leave a Comment“Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41).
Dacă-ţi plăteşte cineva să-l însoţeşti o milă de drum, s-ar putea să te oferi să mergi încă una pe gratis (după modelul comercial: buy one and get the second one free).
Dacă te roagă să-i ţii companie, s-ar putea s-o faci în silă, răsuflând uşurat la capătul milei (care, foarte probabil, ţi se va fi părut lungă cât două mile).
Ce faci, însă, dacă te sileşte să-l însoţeşti o milă de drum? Vei păşi alături de el scrâşnind din dinţi?
Armata romană de ocupaţie avea dreptul să pretindă evreilor a purta poveri pentru ei o oarecare distanţă.
Sunt trei situaţii posibile, omeneşte vorbind. Isus alege pe cea mai dificilă pentru firea umană şi adaugă recomandarea, cu putere de poruncă, a distanţei suplimentare, prin care serviciul pretins e dublat în mod benevol. De la nivelul uman de înţelegere, până la perspectiva divină, distanţa este de … o milă. Răspunsul creştin normal este a depăşi aşteptările oamenilor, fie ei amici sau inamici. Isus stimulează elementul volitiv în natura umană, supunându-i pe cel emotiv. Procedând conform recomandării Sale, iniţiativa întregii intreprinderi se deplasează brusc de la exploatatorul tău, la tine – un avantaj deloc de neglijat, îngăduindu-ţi să preiei controlul situaţiei.
Dacă împlinirea poruncii implică o atitudine elevată deasupra celei strict umane, atunci şi fapta motivată de atitudinea respectivă vorbeşte beneficiarului ei cu sporită elocvenţă. Sunt convins că, la capătul milei suplimentare, vei constata o schimbare de atitudine în purtarea celui ce ţi-a pretins serviciul respectiv (nu neapărat o milă de drum). Atitudinea încărcată cu bunăvoinţă, înţelegere, compasiune, dragoste şi lepădare de sine va fi determinantă în relaţiile inter-umane, cu rezultate vizibile în prezent sau în viitor.
Atitudinea cu care răspunzi agresiunii are putere să facă un prieten din agresorul tău, să-l păstreze ca atare, ori să-i agraveze purtarea faţă de tine. Dumnezeu nu va lăsa fără efect o faptă săvârşită după modelul divin. Apostolul te asigură că, făcând aşa, “vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12:20).
“Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Ideea este, de fapt, să facem totul “pentru Domnul”.
“Legea dă ce se cuvine,
Dragostea se dă pe sine.”
(Costache Ioanid)
Căci, ce altceva este atitudinea cerută, decât dragoste pentru aproapele, oricine va fi fiind el!
De-a lungul celei de-a doua mile de drum vei întâlni extrem de puţini călători …
Blog at WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
